ISCM 2013 @ Košice: The Good, the Bad and the Hope

Câteva gânduri despre ISCM NewMusic Days 2013, unul din cele mai importante evenimente de profil, organizat de Societatea Internaţională de Muzică Contemporană, care anul acesta a înglobat trei festivaluri preexistente: “Ars Nova Cassoviae” – Košice, “Melos-Ethos” – Bratislava şi “Wien Modern” – Viena. În calitate de compozitor selectat şi delegat ARFA, am participat numai la primul calup, cel din Košice, unde am avut bucuria să îi am alături pe compozitorii Octavian Nemescu şi Adrian Pop. Aştept(ăm) cu nerăbdare impresiile celui din urmă care, în calitate de delegat oficial al Secţiunii Româneşti, va participa la întreaga aventură.

Cele trei zile de festival la care am participat mi-au lăsat un gust, ca de obicei, foarte eterogen – am înghiţit o aspirină amară rău în prima seară, dar mi-am dres papilele cu câteva arome foarte interesante în următoarele două seri, unele dulci, altele puternic condimentate. Greu de spus dacă lucrările au fost din ce în ce mai bune sau pur şi simplu a intervenit o oarecare obişnuinţă a urechilor mele…cred că, pe de o parte, amândouă ipotezele sunt valabile; pe de altă parte, e adevărat că din primul concert la care am asistat nu mi-a plăcut nicio piesă (asta eufemistic spus…) iar din ultimul m-am îndrăgostit de toate. Una peste alta, m-am uitat fugitiv peste aspectul cantitativ şi am văzut următoarele: am asistat la 7 concerte care au cumulat 41 de lucrări de muzică camerală şi orchestrală. Din cele 41 mi-au plăcut 16, asta însemnând aproape 40%.....nu e rău! Este un procentaj tipic pentru festivalurile de muzică nouă (spuneam acelaşi lucru şi în cronica din 2009 a aceluiaşi festival ISCM) şi, sper eu, pentru orice tip de festival de arte noi, mai ales pentru unul de tipul ISCM-ului care are obligaţia de a include câte o lucrare din partea fiecărei secţiuni (respectiv, ţări) şi organism afiliat. Un procedeu care lasă loc, fireşte, şi la lucrări mai puţin bune sau chiar proaste.

Problema este că muzica nouă, care îmi este mie atât de dragă, când este bine făcută (mă refer şi la lucrarea propriu-zisă, şi la interpretare), are un impact formidabil, greu egalat. Este exact muzica timpului nostru şi ne loveşte în moalele capului fie cu rafinamente inedite, fie cu o forţă energetică fabuloasă. Când este prost făcută, impactul este la fel de puternic: îţi vine să muşti pe cineva, să-ţi baţi copii nenăscuţi şi sa spargi măcar o cărămidă din perete. Vai şi amar de amărâtul care are ghinionul să stea lângă tine în sala de concert! De ce spun asta: cel mai mare câştig al timpului nostru este libertatea de a face orice; după aventurile avangardei, după restricţionările diferitelor curente şi mentalităţi “la modă” într-un anumită perioadă (serialism, serialism integral, hipercomplexitate, conceptualism, purism stilistic etc.), ai în sfârşit libertatea, în calitate de compozitor, de a alege ce vrei din toate căştigurile şi experimentele secolului trecut şi a le combina într-o manieră personală. Din păcate exact această libertate mult prea permisivă lasă loc imposturii, câteodată neglijabilă, câteodată absolut feroce. Pe de o parte avem muzici abstracţioniste, hiper-complexe, pur gestuale care, în cel mai fericit caz intră în categoria alcătuirilor sonore care nu sunt încă muzică, aşa cum minunat s-a exprimat compozitorul Adrian Pop: sonorităţi fascinante sau materiale extrem de interesante…cu care s-ar putea face ceva dar care sunt numai expuse. Logica muzicală este foarte greu de cuantificat şi definit, câteodată poate însemna construcţie formală pe tipul “clasic”, narativ, cu climax şi tensionări rezolvate; alteori poate însemna radicalizarea unei idei, fentarea permanentă a orizontului de aşteptare sau a arhitecturii “tradiţionale”; alteori poate însemna muzică ambientală sau de transă în care poţi – şi trebuie – să te pierzi; alteori înseamna colaj dement, şi aşa mai departe. Punctul de legătură este acel ceva indefinibil, care cumulează starea (afectul), ideea (conceptul) şi care pe tine, auditor, te convinge. Atunci putem vorbi de muzică şi nu de “instalaţie sonoră” (nu am nimic împotriva celor din urmă, chiar mă fascinează, însă mi-aş dori să fie categorisite şi prezentate ca atare). Pe de altă parte avem muzicile hiper-simpliste, care nu numai că par a nu fi acumulat nimic din căutările ritmice şi armonice ale secolului XX, dar par a sugera o anumită dereglare cerebrală a celor care le-au scris, sau, şi mai rău, ignoranţă şi o lipsă totală de talent. La ambele categorii de muzici se adaugă o proastă gestionare a timpului, care ţine din nou de misterioasa logică muzicală.

Însă, precum spuneam, căutătorul de perle are toate şansele să găsească nişte exemplare extrem de strălucitoare, mai ales printre atât de multe muzici. Aşa că o sa înşir în continuare observaţiile şi aspectele pozitive ale experienţei mele slovace:

1. Concertele alcătuite pe baza unui concept (fir roşu, lucrări din aceeaşi zonă estetică/stilistică) au prins mai bine decât celebrele adunături de muzici organizate pe principiul alternanţei (una diafană, una energetică sau dură).

2. Interpretarea a fost în general la înălţime – aşa cum spuneam şi în cronica mai veche, se căntă de la bine în sus ceea ce e teribil de frumos pentru un compozitor…i-am remarcat în mod particular pe următorii: violonistul & violistul sloven Milan Pal’a (care mi-a cântat minunat o piesă, genul de interpret care poate cânta game şi tot te fascinează) şi pianistul belgian Daan Vandewalle (o tehnică şi dedicaţie incredibile); Piano Duo, din Slovacia (Miki şi Nora Skuta, soţ şi soţie); ansamblurile THReNSeMBle, VENI ensemble şi VENI Academy, dar şi cvartetul FAMA şi Orchestra Filarmonică din Košice. Hai că până la urmă i-am enumerat pe toţi, ce să-i facem, toţi sunt buni, unii mai profesionişti, alţii mai inimoşi. Oameni care cântă cu drag şi pasiune. Din păcate, programe inegale (FAMA, prinzător de urechi, după parerea mea; Filarmonica, din contra – toate piesele excelente).

Milan Pal'a 

 3. Lucrările care mi-au mers mie la suflet tare de tot au fost:

THReNSeMBle, VENI ensemble

Octavian Nemescu (ISCM Romănia) – Concentric (1969) pentru ansamblu cameral şi bandă – ce bucurie să pot include selecţia secţiunii oficiale române, o lucrare mult mai proaspătă decât multe recente scrise de tinerii compozitori din festival; atmosferă post-apocaliptică care încearcă să recreeze Babel-ul din efemeride ale memoriei colective, muzici care se suprapun şi intersectează.

Chieko Doi (Japonia, candidatură individuală) – Splicing (2008) pentru trei flaute piccolo – care, culmea, începe cu registrul grav al piccolei, adăugând şi voce pentru extra-distors; haioasă şi cu talent scrisă.

Piano Duo

Juraj Beneš (Slovacia) – Intermezzo No.3 (1987) pentru două piane – cum poate o piesă de 17 minute să nu te plictisească? Dacă e bine scrisă, expresivă, frumoasă, cu procesualităţi dozate cum trebuie.

György Ligeti (Ungaria) – Drei Stücke für zwei Klaviere (1976) – recunosc că nu m-a dat pe spate, cam aridă şi previzibilă, însă măiestria şi talentul care îi prisoseau lui Ligeti sunt evidente şi aici, într-o lucrare ceva mai puţin inspirate decât alte minuni de-ale sale pentru pian.

VENI Academy

Louis Andriessen (Olanda) –Workers Union (1975) pentru “orice grup de instrumente care sună tare” – înălţimile sunt alese de interpreţi, cât mai disonante, dar controlul ritmic şi dialogurile responsoriale sunt geniale; un fel de post-stravinski ca rezultat sonor, o radicalizare a “Dansului Adolescenţilor” din “Sacre du Printemps”, cu un permanent joc de acorduri disonante/clustere.

Krešimir Seletković (ISCM Croaţia) – NO music (2009) pentru ansamblu – cumva pe aceeaşi linie ca Andriessen, deşi totul scris meticulos, o energie fantastică, joacă de ritmuri asimetrice şi un final foarte haios (şi dureros pentru urechi mai sensibile) numai cu fluiere.

Martin Burlas (Slovacia) – 7^th Day Record (1993) pentru ansamblu nespecificat – din nou, aceeaşi linie, minimalism mai pronunţat şi evidentă direcţia rock din cariera compozitorului; o maşinărie dementă care e pusă în funcţiune, o “tocare” de neoprit; cumva, o radicalizare a ideii lui Andriessen.

Daan Vandewalle

Alvin Curran (SUA) – Inner Cities 5 (1999) pentru pian solo – venerabilul compozitor american a colaborat mult cu Vandewalle, existând un întreg ciclu de “Inner Cities”; între muzică şi performance, genial început de recital cu o aparentă “ştergere de clape” care se tranformă într-o explozie de energie frenetică, ecouri din diverse muzici, percuţii pe pian şi aparente improvizaţii virtuoze.

György Ligeti (Ungaria) – Studiul nr. 13, “L’escalier du diable” (1988 – 1994) pentru pian solo – virtuozitate şi viteză diabolică; Ligeti este un maestru al scriiturii pentru pian în secolul XX, ce mai poate fi spus. Chapeau.

Milan Pal’a

Denis Bosse (ISCM Flandra) – Flou sifflé (2008) pentru violă – imaginaţie timbrală debordantă însufleţită de un simţ al umorului de cel mai bun gust: interpretul fluieră şi cântă în acelaşi timp, ţâţâie nemulţumit, pocneşte din buze, în acelaşi timp modulându-şi coardele violei pe sonorităţi la limita audibilului alternate cu explozii dure energetice.

Henrik Strindberg (ISCM Suedia) – The 5^th String (2009) pentru vioară solo – fără Bruce Willis, dar cu o inventivitate de maestru, atât din punct de vedere formal şi al logicii muzicale, dar şi din cel al folosirii instrumentului (pe armonicele naturale).

Filarmonica Slovacă de Stat din Košice

Igor Stravinski (în program scrie Rusia/SUA, ha) – nu mai e nevoie de nicio prezentare, zic. Greeting Prelude (1955), o miniatură orchestrală bazată pe celebra melodie “Happy Birthday” şi, dun, dun, dun, The Rite of Spring (1913), lucrarea care a schimbat faţa muzicii culte şi feţele publicului prezent la premieră (unul din cele mai mari scandaluri din istoria muzicii). Chiar dacă nu a fost interpretată formidabil, e un mamut visceral de o genialitate atât de mare încât intri în transă de la primul acord bubuit în tutti.

Josef Gresak (Slovacia) – Amebae (1972) pentru orchestră – unul din cei mai importanţi compozitori slovaci, care era să cadă pradă uitării pentru că şi-a inventat propria notaţie (cel puţin aşa spune nota de program). O lucrare neoclasică scrisă cu mult farmec şi meşteşug.

Victor Cordero (ISCM Elveţia) – Herbst (2007) pentru orchestră de coarde şi harpă – o foarte frumoasă şi rafinată reprezentare a  timpului elastic.

Isao Matsushita (Japonia JFC) – A Shining Firmament (2008) pentru orchestră - superb început, superbă şi continuarea, o măiestrie în orchestraţie tipic japoneză (dacă mă gândesc la Joji Yuasa sau Toshio Hosokawa, cu ale sale “caligrafii” sonore) şi un limbaj delicat cumva post-impresionist.

Au fost, fireşte, şi multe alte lucruri bune în alte lucrări, exemplele de mai sus mi-au părut că şi-au atins cu adevărat scopul şi au fost cele mai solid articulate. Nu am trecut anii naşterii pentru că muzica bună nu are vârstă – unii sunt maeştri consacraţi şi răsconsacraţi, alţii sunt doar “pe cale să”. Ce contează? Şi dacă la unele concerte am avut des senzaţia că se aplaudă forţat “hainele cele noi ale împăratului”, la altele mi-am înroşit palmele cu un entuziasm de care mă bucur mereu: este colacul de salvare al compozitorului de muzică nouă despre care Dan Dediu spunea într-un interviu, nu mai ştiu pe unde, că are vocaţie de martir. Mi-aş dori de la festivalurile ISCM, ca de altfel de la toate festivalurile de profil, o mai buna gestionare a valorilor - ca să-i respectam pe “martiri” J. Compozitorul Zygmunt Krauze spunea că îşi doreşte de la peisajul muzicii contemporane o mai mare toleranţă. Toleranţă stilistică, estetică, DA. Dar nu valorică.

Diana Rotaru, vajnic reprezentant ARFA, compozitor răsfăţat de o interpretare minunată, recunoscător ISCM-ului pentru îmbogăţirea muzicală şi gastronomică (belly got bigger)

Minicronică Policronă sau “Cum mi-am îmblânzit dragonul”

Dragonii sonori sunt ceva mai greu de imblanzit

Cupola hipnotică a Ateneului a găzduit în seara aceasta (29 octombrie 2013) un concert inedit care a reuşit să fie un adevărat spectacol, deşi implicaţi au fost numai trei oameni. Diana Moş (vioară), Valentina Sandu-Dediu şi Dan Dediu (pian) au suplinit cu brio o orchestră cu o paletă impresionantă de culori. Meritul a fost, fireşte, şi al muzicilor alese – doi poli opuşi din punct de vedere temporal şi estetic…sau nu?

Claude Debussy (1862-1918), de la a cărui naştere s-au împlinit anul trecut 150 ani, a smuls muzica din patima carnală a romanticilor şi a pictat cu ea pe nori acuarele sonore delicate care au fost asociate, spre neplăcerea compozitorului, curentului impresionist şi care sunt privite de ochii uşor sarcastici ai “teluricilor” drept “coloristică muzicală”. În realitate, Debussy a contribuit enorm la declanşarea epocii moderne - e drept, nu cu incisivitatea violentă a Şcolii celei de-a Doua Vieneze, care renunţa complet la tonalitate, consonanţă şi la celelalte paradigme asociate tradiţiei occidentale, ci cu fineţea şi subtilitatea tipic franceză, operând însă la parametrii esenţiali ai muzicii: nu mai vorbim de timpul vectorial, teleologic, direcţional, ci de timpul circular,  contemplativ al Orientului; nu mai vorbim de dezvoltarea beethoveniană, dinamitări narative ale materialului iniţial în continuă tranformare, ci de expunere de personaje sonore ce plutesc într-o magma acvatică de anti-reguli armonice; nu mai avem masivitate orchestrală, impunătoarele vestigii ale romantismului târziu sunt opuse unor ţesături extrem de fine şi rafinate, un tip de orchestraţie extrem de recognoscibil. Formele ies din lăcaşul strict şi îşi croiesc propria personalitate. Fluiditatea extremă a muzicii lui Debussy maschează faptul că multe din structurile sale se bazează pe colaj de obiecte sonore. O mai mare limpezime structurală au avut cele două lucrări din seara aceasta, minunata sonată pentru vioară şi pian (unde carnalitatea inerentă a timbrului de vioară a conferit un oarecare punct de gravitaţie imponderabilităţii pianului) şi cele “6 Epigrafe Antice” pentru pian la 4 mâini.

Dan Dediu (n. 1967) se situează la un pol expresiv antagonic fluidităţii transparente debussiste: ne aflăm pe tărâmul fracturărilor structurale, al gestualităţii pregnante, al iureşului de idei sonore care se întrec frenetic, se dinamitează, virusează şi înghit reciproc, al unui sarcasm când şăgalnic, când visceral. Dacă Debussy este un muzician al apei, Dediu este un muzician al labirintului mental, de o imprevizibilitate borgesiană. De altfel multe din sursele inspiraţiei sale se găsesc în hăţişul scrierilor unui Borges sau Marquez. La Debussy ieşim din timp, la Dediu intrăm adânc în măruntaiele lui, îl disecăm, îl electrocutăm, îl spargem în cioburi şi îl reordonăm. Lucrul cu personajele este mult mai evident ca la Debussy, acestea fiind decupate extrem de evident din punct de vedere al materialului sonor, al tipului de emisie, al caracterului. Au avut în această seară măşti de creaturi fabuloase (dragoni, grifoni, mandragore în “Bestiarul mitologic” pentru vioară şi pian), au fost idilice sau energetice (“Idile şi Guerrille” pentru pian la patru mâini), triste sau motorice, în stare lichidă sau condensată, într-o continuă succesiune de şocuri la nivel structural şi al afectului.

Interpretarea a fost de zile mari. Dianei Moş, deşi are o prezenţă eterică de elf, îi şade mai bine în veşmânt de dragoniţă, nu pentru că nu ar fi fost impecabilă în Debussy, dar pentru ca are un tip de virtuozitate cameleonică extrem de potrivită pentru muzica contemporană (poate mai ales pentru cea a lui Dan Dediu) şi se vede că îi face foarte mare plăcere să se dăruiască în fiecare gest al arcuşului. Un interpret absolut fabulos care ar merita o prezenţă mult mai consistentă pe scenele importante din România. Valentina Sandu-Dediu (care a asortat nuanţelor orientale ale limbajului debussist un foarte frumos kimono contemporan) şi Dan Dediu au impresionat, la rândul lor, prin inteligenţa interpretării, prin rafinamentul tuşeului şi agilitatea pe clape (sau, în cazul domnului Dediu, şi în afara clapelor – prin tot felul de percuţii cu mâinile), fără artificii unde nu trebuia, cu mari subtilităţi acolo unde trebuia.

Cu scuzele de rigoare pentru calitatea fotografiilor (realizate cu un not-so-smartphone), iată şi două linkuri mai vechi pescuite de pe internet pentru cei care nu au reuşit să ajungă la concert. Care, să sperăm, va fi reluat!

Despre sunetul miscarii si miscarea sunetului

Explore Dance Festival
prezinta
vineri 18 octombrie, ora 20

la WASP (Working Art Space and Production)
str. Ion Minulescu 67-93

proiectul
Sounding Bodies & Moving Voices

cu:
Irinel Anghel
Adriana Gheorghe
Dorin Eugen
Alexandra Balasoiu
Alexandra Garbea
Georgeta Corca
Macesanu Melania
Nicoleta Enache
Mihai Dragomir
Smaranda Gabudeanu
Madalina Dan

coordonator: Alessio Castellacci

Intrare libera

Pentru amatorii de miraj electronic:Cursuri facultative la UNMB

Bucureşti, 07.10.2013

COMUNICAT DE PRESĂ

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti anunţă organizarea a trei cursuri facultative deschise tuturor persoanelor interesate.

În cadrul Centrului de Muzică electroacustică şi Multimedia al U.N.M.B. se organizează două cursuri şi seminarii facultative care să asigure participanţilor cadrul dobândirii unor cunoştinţe, abilităţi şi competenţe în producţia muzicală în studioul de muzică electronică, lucrul cu echipamentele dedicate multimedia, contra cost, începând din octombrie 2013. Acestea se vor desfășura în module de câte 14 ședințe.

1.      Producţia muzicală în studioul de muzică electronică.

Dr. Roman Vlad, compozitor, cercetător ştiinţific

Modulul are în vedere familiarizarea participanţilor cu echipamentele, softurile şi tehnicile utilizate în studiourile de producţie muzicală.

2.      Compoziţia muzicală asistată de computer, implementarea noilor tehnologii în muzică.

Dr. Cătălin Crețu, compozitor, cercetător științific

Cursul urmărește inițierea în tehnicile contemporane și metodele interactive de compoziție muzicală cu ajutorul computerului, folosind limbajul de programare modular Max/MSP.

În cadrul Centrului de Educaţie Muzicală Continuă şi Studii Postuniversitare se organizează Cursul de Dirijat susţinut de Maestrul JIN WANG care se adresează absolvenţilor universităţilor de muzică din ţară şi din străinătate, care îşi doresc să continue dezvoltarea profesională, aprofundând diferite stiluri şi tehnici de dirijat. Prin acest curs, tinerii dirijori vor fi îndrumaţi să îşi reorganizeze cunoştinţele, să îşi dezvolte abilitatea de a se pregăti pentru concerte, audiţii şi concursuri. 

Pentru informaţii referitoare la cursuri şi înscrieri vă puteţi adresa Secretariatului Artistic al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti.

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti

Secretariat Artistic

Sala 19

Tel: +40 21 314 26 37

e-mail: artistic@unmb.ro

Comunicat de presă emis de Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti

07.10.2013

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti

Str. Ştirbei Vodă nr.33, sector 1, Bucureşti, România

artistic@unmb.ro

+40 21 314 26 10 (Centrala)

+40 21 314 26 37 (Secretariat Artistic)

www.unmb.ro

Lansare de volum: "George Enescu - Trei Piese Camerale"

Muzeul Naţional „George Enescu” vă invită vineri, 27 septembrie 2013, ora 16:00, în în foaierul Ateneului Român la prezentarea volumului „George Enescu – Trei piese camerale din prima decadă a secolului XX”.

Publicat în decembrie 2012 de către Muzeul Naţional George Enescu, la Editura Muzicală, volumul cuprinde:

Andante religioso pentru 2 violoncele şi orgă (1900)

Aubade pentru cvartet de coarde (1902)

Cvartet de coarde în Do major (partea I, 1906)

Prefaţa este semnată de către muzicologul Clemansa Liliana Firca.

„Momentul 1900 marcat de Enescu prin apariţia monumentalului său Octuor... op. 7 deschide în creaţia compozitorului o decadă a cărei fertilitate în ceea ce priveşte diversitatea genurilor/speciilor abordate este – exceptând-o pe aceeea a producţiilor sale extrem juvenile şi „de şcoală” ante 1900 – unică în ansamblul operei muzicianului. Simfonia I, Rapsodiile, Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră, Suita I pentru orchestră coexistă în acest deceniu cu Suita pentru pian op. 10, Dixtuorul... op. 14, Cvartetul cu pian op. 16, Sept chansons de Clément Marot precum şi cu un lung şir de piese instrumentale şi vocale.
Cât priveşte strict muzica de cameră, după 1906 (anul Dixtuorului, alLegendei pentru trompetă şi pian, al piesei „Au soir” pentru 4 trompete) predilecţia deja marcată a compozitorului pentru ansamblurile de coarde şi pian-coarde se reafirmă puternic şi rămâne constantă de-a lungul întregii sale creaţii.”
(Clemansa Liliana Firca)

Fals Festival 2013 / Sambata Sonora

FALS FESTIVAL 2013

15-17 septembrie 

@CNDB

Sâmbăta Sonoră invocă conceptul de fals/rezistență la fals.

"Magia există" cu baghetă &joben. E utilă și lipsită grosolan de orice sens contemporan. Vrem să demonstrăm, fără repertoriu &partitură, că mai există încă o ureche în ureche. Capabilă să perceapă și muzica experimentală neacademică. Delirul există, este posibil gramatical. E un sistem de producție și o rețea de distribuție deschisă. Vom prezenta dovezi cantitative și calitative pe axa Tel Aviv - București - Londra. Pentru un timp și spațiu muzical real, nu delirant. Sic &sîc!

Chiar dacă nepopulară &instituțiile muzicale sunt incapabile să o ia în serios fără argumente comerciale/patrimoniale &de status, această "muzică experimentală neacademică" - destul de ușor de recunoscut ca experimentală prin lipsa armoniei (magie, pe calendar nou) - rupe cu trecutul pentru a recunoaște fondul, noua &non-organizarea sonoră. Nimic nou aici &invocăm astfel falsul organizatoric din așa-zisul festival care chiar nu e organizat pentru profit &în turnuri de fildeș sau corporato-nostalgiste &e mai mult o platformă superspecializată pentru practicieni. Sperăm pentru muzica aceasta să facă ce știe ea mai bine: să pară problematică &în legătură cu forme de artă ale prezentului-real oricui își dă seama că ea doar pare stranie &deja anacronică tocmai pentru că oferă o imagine de sine &prea familiară &prea inspirată din viață, modernistă: mai eficient, mai dezumanizat. Dacă asta e condiția postmodernă &orice e posibil, mai e oare important să ne întrebăm unde e absolutul? &de ce compozitorii de azi mai păstrează încă legătura cu un odinioară chiar și atunci când încearcă să reinventeze totul!? Ei bine, nu aici!

(re)Capitulăm: fenomenul de perceput e atât de sensibil încât pare fals. Nici o legatură cu trecutul nu îl va face să pară mai real. Specificul său e unul activist: pune probleme, nu oferă soluții. Nu ne permitem un festival, dar nu avem încotro.

Avem: activiști internaționali, exponenți locali, sunete capabile să patrundă un pic mai adânc decât cele clasice, legături posibile între muzicieni și organizatori: Sâmbăta Sonoră - Café OTO - Primate Arena.


Café OTO (UK)
Poate cel mai activ loc din lume, reușind din 2008 să ofere un loc în Londra pentru muzica creativă nouă ce există în afara mainstream-ului. Invitati: Hamish Dunbar (programator), Paul Abbott (muzician).

Primate Arena (IL)
Platformă din Tel Aviv cu formă liberă pentru "experimental &out muzak" specializată în Psych, EAI, Noise, Speech/Sonic/Concrete Poetry, Avant Rock, obscurități post și pre milenare, istoria muzicii experimentale din sec. XX &alte întreprinderi aventuroase. Invitati: Eran Sachs (programator &muzician), Yoni Silver (muzician), Alex Drool (muzician).
Invitatii Primate Arena participa in data de 15 septembrie la ora 11.00 la Sala Radio la concertul Ansamblului Hyperion (dirijat de Iancu Dumitrescu) in cadrul Festivalului Enescu, iar in ziua de 14 septembrie la concertul Steven O'Malley la Control Club.


Program:

Duminică, 15 septembrie, ora 18.00 @CNDB
Showcase made in RO cu Sillyconductor, Dyslex, Mihai Balabaş, Dan Michiu, Fierbinţeanu

Luni, 16 septembrie, ora 18.00 @Control Club (la etaj)
Londra, Tel Aviv, Bucureşti : scene de muzică experimentală; discuţie cu programatori invitaţi

Marţi, 17 septembrie, ora 20.00 @CNDB
Concert Eran Sachs, Yoni Silver, Alex Drool (IL)
Concert Paul Abbott (UK)


Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, Mărăşeşti 80-82, Bucureşti
Control Club, Constantin Mille 4, Bucureşti

Cu sprijinul British Council, CNDB și Control Club; îi mulţumim pentru sunet lui Florin Cojocaru.
Parteneri media: TATAIA, modernism.ro, metropotam.ro
Director festival: Octav Avramescu

www.sambatasonora.blogspot.com

InnerSound 2.0

August e cu bucurie si cu emotii la noi, pentru ca ne-am propus ca mica noastra aventura de anul trecut (care intre timp nu mai e deloc asa mica dar spiritul i-a ramas acelasi) sa se desfasoare anual la final de luna. Festivalul International de Arte Noi InnerSound se apropie vertiginos, editia a 2-a - Mysterium - urmand sa aiba loc intre 26-31 august, in Bucuresti. Va invitam sa ne vizitati site-ul (AICI) si sa va bucurati de evenimentele pe care vi le pregatesc niste artisti minunati. Iata mai jos comunicatul oficial si programul:

InnerSound International New Arts Festival – a 2-a ediţie

Bucureşti, 26-31 august 2013

Fundaţia Löwendal / Bar A1 / Asociația Ephemair / Clubul Ţăranului / Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti / Muzeul Naţional al Ţăranului Român

București, 12 august 2013. Cea de-a 2-a ediție a Festivalului Internațional de Arte Noi InnerSound va avea loc în perioada 26 - 31 august 2013. Evenimentele se vor desfășura la sediul Fundației Löwendal, Bar A1, Black Box (Atelier NAG), Clubul Ţăranului, Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti și Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Tema festivalului de anul acesta este Mysterium. „Cum ne îndeplinim nevoia de mister? Mai poate lumea contemporană să dezvăluie latura ascunsă, subtilă a fenomenelor și sentimentelor? Cum reușesc sunetul și imaginea să surprindă cele mai intime trăiri provocate de fapte banale sau impresionante de viață?” sunt întrebări deschise publicului curios de către Diana Rotaru și Sabina Ulubeanu, directori artistici ai InnerSound.

Dacă prima ediție își propunea o experiență nouă pentru spațiul cultural românesc (o altă perspectivă asupra muzicii contemporane culte), anul acesta se anunță a fi unul spectaculos prin ascendentul primei ediții, implicarea unui număr mult mai mare de artiști, dublarea zilelor de festival de la 3 la 6, precum și lărgirea numărului de locuri de desfășurare, unele chiar inedite.

Timp de șase zile, întreaga echipă InnerSound invită publicul să descopere misterul din spatele fiecărui eveniment, mesajul său ascuns, ascultând, văzând, simţind şi interacţionând cu magia pe care artiştii invitaţi o vor revela prin actele artistice speciale.

Harta festivalului propune un traseu situat la confluența artelor: concerte camerale, spectacole sincretice multimedia, concerte pantomimă sau art-pop, audiții de muzică electronică în camera neagră (Dark Room Auditions), expoziție de fotografie si scurtmetraje mute însoțite de muzică contemporană interpretată live.

Programul cuprinde atât lucrări instrumentale sau electronice consacrate, abordate într-o manieră caldă și neconvențională, cât și peste 100 de prime audiții absolute și premiere: noi creații muzicale, cinematografice, multimedia și fotografice aduse la viață de artiști din România, Austria, Polonia și Olanda.

Pianista Adriana Paler-Nicolescu, actorul Mihai Bisericanu, compozitorii Marko Ciciliani,  Krzysztof Wolek, flautistul Matei Ioachimescu, violoncelista Ana Topalovic, violonista Barbara Lüneburg, grupul art-pop Controllar sunt doar câțiva dintre invitații InnerSound care, la finalul acestei veri, vă vor transmite energie, dinamism și vă vor provoca bucuria subtilă a introspecției.

Astfel, pentru al doilea an consecutiv, InnerSound International New Arts Festival aduce în atenția vieții culturale bucureștene  efervescența scenei artistice contemporane internaționale, fiind în același timp și o platformă de promovare pentru cei mai talentați  tineri compozitori, instrumentiști, regizori, fotografi și artiști vizuali români ai prezentului.

Programul și spațiile de desfășurare ale fiecărei zile sunt detaliate pe site-ul festivalului: www.innersoundfestival.webs.com/program și pe pagina de Facebook dedicată: www.facebook.com/InnerSound.Bucharest. Tot aici veți găsi biografiile artiștilor și modalitățile de achiziționare a biletelor.

Biletele sunt disponibile pe www.bilete.ro, în oficiile Postei Romane semnalizate Bilete.ro, precum şi în reţeaua Germanos şi Inmedio.

InnerSound New Arts Festival este organizat de Asociația Opus, în parteneriat cu Fundaţia Löwendal, Muzeul Național al Țăranului Român, Clubul Țăranului, Universitatea Națională de Muzică din București, Bar A1 și Asociația Ephemair.

Evenimentul este susținut de Raiffeisen Bank și sprijinit de Grolsch, Noumax, All Deco și Electra. 

Partenerii acestei ediții sunt: Forumul Cultural Austriac, Institutul Polonez, Ambasada Olandei la București, Fundația Löwendal, Universitatea Națională de Muzică din București, Centrul de Muzică Electronică și Multimedia, Muzeul Național al Țăranului Român, Clubul Țăranului, Asociația Ephemair, Bar A1, Rembrandt, Van Gogh, KOTKI Visuals, Galeria Aiurart, Asociația Art&Co, Brigada de Voluntari, Centrul de Cercetare Alternativă, Bilete.ro.

Parteneri media: Radio Guerilla, Cocor Media Channel, Cărturești, www.mixtopia.ro, ȘapteSeri, Revista Accente, Revista Zeppelin, Revista TATAIA, SUB25, VICE, Revista Arta, Observator Cultural, Ziarul Ring, IGLOO, Liternet.ro, Modernism, ArtClue.net, Revista Cultura, OnlineGallery, WebCultura, Oitzarisme.ro, LoveIssue.ro, WebPr, SensoTV, Anyplace.ro, Getlokal.ro, HotNews, HipMag.ro, Urban.ro, Ziarul Alb, GingerGroup, TvCity.ro, Revista TONICA, B365, CooperativaUrbana.ro, Art Act Magazine, Veioza Arte.ro, DacicCool, Revista de Povestiri, Port.ro, Sâmbăta Sonoră, Experimental biennial, InParc.ro, SuneteSubSubsol.ro, BeUnderground.ro, Metropotam, BuBu Bookinghouse and events, Revista Atelierul, Vernisaje.com, Feeder.ro, Atelier 030202, Contemporania, România Pozitivă, CIMRO, Centruldepresă.ro.

***

Asociația OPUS (reprezentată prin Cătălin Crețu - Președinte) este o organizație non-guvernamentală, non-profit, înființată în anul 2000 de un grup de absolvenți ai Universității Naționale de Muzică din București. Membrii săi – compozitori și muzicologi – s-au evidențiat ca fiind un grup remarcabil, cu numeroase inițiative în domeniul muzical.  Au publicat un jurnal de muzicologie (o premieră pentru Universitatea Națională de Muzică), precum și alte publicații muzicale (dicționare, note de program, etc.), au organizat concerte pentru studenți și profesori, și au venit cu ideea de a crea o structură organizată, care să implementeze toate aceste activități și inițiative.  De-a lungul anilor, membrii organizației și-au dezvoltat experiența prin programe doctorale, masterate, burse (în România, Germania, Franța, Finlanda).  Toate acestea au contribuit la dorința de a-și lărgi aria de activități (și, implicit, a Asociației), în sensul creării de programe interdisciplinare, care aduc laolaltă muzică, dans, arte vizuale, teatru de păpusi, literatură, etc. și prin colaborarea cu parteneri externi.

Pentru mai multe detalii, contactați:

Mariana Mihai-Manolescu – PR InnerSound 2013

E-mail: mariana.innersound@gmail.com
Telefon: 0758.074.891
Website: www.innersoundfestival.webs.com
Like us on Facebook - www.facebook.com/InnerSound.Bucharest

PROGRAM

Luni, 26 august

Intrare: 10 lei

Casa Löwendal (Piaţa Gh. Cantacuzino nr.1, sector 2)

19:00 Vernisajul expoziţiei de fotografie Mistere Contemporane

Expoziţia este deschisă zilnic în perioada 27 august-7 septembrie 2013, între orele 10:00-18:00 (accesul în această perioadă este gratuit)

Mai poate lumea contemporană să dezvăluie latura ascunsă, subtilă a fenomenelor și sentimentelor? Cum reușește filmul sau senzorul aparatului foto să surprindă cele mai intime trăiri provocate de fapte banale sau impresionante de viață?

Fotografi: Johanna Si (invitat special, Austria), Șerban Mestecăneanu, Cornel Brad, Cristina Irian, Mihai Cucu, Sabina Ulubeanu, Lucian Muntean și câștigătorii concursului de proiecte fotografice „Mistere Contemporane”
Juriul concursului: Alexandru Tomescu (violonist), Șerban Mestecăneanu (fotograf, director Salonul de Fotografie București), Lucian Muntean (fotograf și editor Modernism.ro), Sabina Ulubeanu (compozitoare și fotograf, Director Artistic InnerSound).

19:30 Întâlniri în timp şi spaţiu I – concert cameral

Mini-seria de concerte camerale poartă auditorul de la o epocă la alta, de la un stil la altul, într-o călătorie mereu surprinzătoare printre muzici mai noi sau mai vechi.

Duo ATRIS: Raluca Stratulat – vioară, Adriana Toacsen – pian (România)

În program:
Francis Poulenc - Suita pentru pian (Presto; Andante; Vif)
Witold Lutosławski - Subito
Cătălin Creţu - Sonatina pentru vioară şi pian
Sabina Ulubeanu - Fuga pentru vioară solo
Robert Schumann - Sonata a 2-a op. 121 în re minor pentru vioară şi pian (1. Ziemlich langsam – Lebhaft; 2. Sehr lebhaft; 3. Leise, einfach; 4.Bewegt)

20:30 Cocktail de deschidere

***

Marţi, 27 august

Intrare: 10 lei

Black Box (Piața Amzei nr. 5, sector 1)

19:00 Vernisajul instalaţiei de muzică electronică Dark Room Auditions 

Instalaţia este deschisă zilnic în perioada 28-31 august 2013, între orele 14-19 (accesul în această perioadă este gratuit). Programul complet pe www.innersoundfestival.webs.com.

O iniţiativă a Centrului de Informare Muzicală din România (CIMRO) care plasează muzica românească electronică şi electroacustică într-un context internaţional. Lăsaţi grijile şi prejudecăţile afară, ascultaţi „cu ochii larg închişi” şi intraţi într-o lume magică de sonorităţi misterioase.

Muzică de: Sillyconductor (Colour reading room); Henry Vega (ONEderfull; Orbit Correction; A Thousand Tones; East of the Lake Mix; Piano Music 1), Farang/Stefan Schmidt (Ashqem – Schiţe pentru chitară acustică procesată), Călin Ioachimescu (Digital Birds); Cătălin Creţu (Lüneburg Soundscape), Adrian Borza (Akedia), Fluidian / Emil Gherasim (Inner Soundscapes; Soundpaintings); Avânt’n’Gard (Colinde netemperate - Susu-n 'naltul cerului; La sfarsitul lumii); Octavian Nemescu (Lacul Lacrimilor); Benoît and the Mandelbrots (Nadelrauschen); Juan A. Romero (Drone); Marcus Beuter (faszination maschine - der mensch in der reflektion I); Sillyconductor (Diorama)
Curator: Diana Rotaru, Director Artistic InnerSound, coordinator CIMRO

Bar A1 (Piața Amzei nr. 1, sector 1)

20:30 Întâlniri în timp şi spaţiu II – concert cameral

Laurențiu Darie - fagot; Mădălina Florescu - pian (România)

În program:
Gordon Jacob - Partita pentru fagot solo (1. Preludio; 2. Valse; 3. Presto; 4. Aria antique; 5. Capricietto)
Antonio Vivaldi - Sonata în mi minor pentru fagot şi cembalo (1. Largo; 2. Allegro; 3. Largo; 4. Allegro)
Nicolae Brânduş - Melopedie şi Fugă pentru fagot solo
Edward Elgar - Romanţa pentru fagot şi pian
Cristian Bence-Muk - Meditaţiile unui fagot singuratic pentru fagot solo
Paul Jelescu - Rapsodie dobrogeană pentru fagot şi pian

***

Miercuri, 28 august

Intrare liberă

Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Sala Acvariu (Șos. Kisselef nr.3, sector 1)

17:00 Five o’Clock Symposium

Cum ne raportăm la misterul cotidian al existenței? Ce răspunsuri oferă Arta la întrebările noastre interioare? Interactivitate, relaxare și pasiune într-o discuție deschisă publicului larg.

Participă: Ştefan Firca (muzicolog), Laura Manolache (muzicolog, compozitor), Maria Balabaş (muzicolog, performer, jurnalist), Mirona Radu (regizor, fotograf)

Mic Atelier de Compoziţie Experienţială susţinut de Irinel Anghel (compozitor, performer, muzicolog)

Expunere teoretică ("Compoziţia experienţială ca practică educativă alternativă") şi atelier demonstrativ gratuit pentru participanţi. Înscrierile pentru participare activă la experienţă se fac, până în data de 26 august 2013, prin e-mail la adresa: irinel.anghel@gmail.com. Sunt acceptaţi atât muzicieni cât şi persoane din alte domenii cu preocupări creative, până la un număr maxim de 9 participanţi.

***

Joi, 29 august

Intrare liberă

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Studioul de Operă şi Multimedia (Știrbei Vodă nr. 33, sector 1)

19:00 Concert-pantomimă - György Ligeti
Adriana Paler-Nicolescu - pian (Austria), Mihai Bisericanu - actor (România)

În program: Musica ricercata, Hungarian Rock de György Ligeti

„Musica Ricercata” – o căutare a muzicii, de la o notă la toate cele 12. Un set de 11 miniaturi pentru pian scrise de Ligeti între 1952-53, înainte de a pleca în Germania, unde îşi va forma unul din cele mai originale şi complexe limbaje musicale ale secolului XX.. O căutare a muzicii, deci, dar şi a stilului, căci deşi sunt profound influenţate de Bartok, piesele poartă în ele germenii esteticii ligetiene: mecanisme deranjate, poloritmii, cromatisme plângătoare, ostinato-uri obsesive. Ultima piesă este un omagiu lui Girolamo Frescobaldi, „părintele” formei de ricercar (un precursor al formei de fugă). O altă reverenţă adusă perioadei baroce este fascinantul „Hungarian Rock”, unde Ligeti îmbogăţeşte forma repetitivă de Ciaccona cu improvizaţii extravagante şi parfum de rock si jazz. Totul cu o delicioasă aromă de folclor maghiar. Rar cântată în România, muzica lui Ligeti va fi revelată de degetele magice ale Adrianei Paler-Nicolescu şi pantomima talentatului Mihai Bisericanu, într-un unic spectacol sincretic.

20:00 Concert multimedia – The Bright Side of Mechanisms

Ansamblul OPUS.ART (România): Cătălin Crețu – claviaturi, electronics, Dan Alexandru - percuție, electronics; invitaţi – Cătălin Milea – saxofon; Anamaria Costea & Tabita - performerI

21:00 Spectacol multimedia - Gest (Reakcja, Interpretacja, Komunikacja)

Bytom Crew and Friends: Krzysztof Wolek - live electronics, Domink Strycharski - voce, recorders, electronics, Sebastian Smolyn - trombon, electronics, Artur Smolyn electronics, Marysia Stoklosa şi Aleksandra Borys – performeri (Polonia)

Titlul polonez înseamnă Gest (Interpretare, Reacţie, Comunicare). Artiştii din Bytom Crew and Friends care au conceput ideea pentru acest spectacol de muzică şi mişcare improvizată sunt interesaţi de dialogul dintre sunet şi mişcare, în care cele două medii se influenţează reciproc. Cele două forţe sunt parteneri egali, creând o formă deschisă şi constant evolutivă, bazată pe arta ascultării, pe acumulări, contrapunctări, acţiune, reacţie şi interacţiune. Proiectul este conceput ca un eveniment care îşi creează propria semnificaţie, esenţa comunicării non-verbale. Şapte mesaje elementare sunt punctele de plecare şi inspiraţie pentru fiecare secţiune a spectacolului: 1. Impuls; 2. Mişcare; 3. Excitare; 4. Manipulare; 5. Putere; 6. Stagnare; 7. Deznodământ. Aceste mesaje sunt totodată aspecte importante şi universale ale interacţiunilor sociale.

***

Vineri, 30 august

Intrare: 10 lei

 

Muzeul Naţional al Ţăranului Român, curtea interioară (Șos. Kisselef nr.3, sector 1)

19:00 Întâlniri în timp şi spaţiu III – concert cameral

Matei Ioachimescu – flaut, Ana Topalovic – violoncel (Austria)

În program:
Domenico Scarlatti - Allegro din Sonata pentru clavecin K 159
Alexandru Sima - Atavism pentru flaut solo
Daniele Corsi - Dark Matter pentru violoncel solo (p.a.a)
Joseph Bodin de Boismortier - Rondo, Sarabanda şi Gavota din Suita a III-a pentru flaut solo
Călin Ioachimescu - Celliphonia pentru violoncel şi bandă
Joachim Quantz - Preludiu pentru flaut solo
Alexandru Murariu - La Cathedrale de Rouen pentru flaut şi violoncel
Ülkemin Akbas - Tendril pentru flaut şi violoncel (p.a.a)
Johann Sebastian Bach - Bourrée din Suita a III-a pentru violoncel solo
Corina Alexandra Tîrziman - Flight pentru flaut solo
Peteris Vasks - The Book pentru violoncel solo
Katrina Emtage - Winds on Waves pentru flaut şi violoncel

Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Sala Acvariu (Șos. Kisselef nr.3, sector 1)

20:00 Recital Anat Spiegel – voce, chitară (Olanda)
Invitaţi: Thomas Myrmel – electronics, Raluca Stratulat – vioară

În program:
Morton Feldman – Only (versuri de Rainer Maria Rilke) pentru voce solo
Anat Spiegel - I'll be seeing you pentru voce şi chitară
Henry Vega - How I extrovert you/ like a sunken gong pentru voce solo
Claude Vivier - Tao Tao Tao pentru voce şi electronics (aranjament)
Diana Rotaru – I like (versuri de E. E. Cummings) pentru voce, maşina de scris şi bandă
Thomas Myrmel – Parallax (versuri de Walt Whitman) pentru voce, vioară şi electronics
Anat Spiegel - Oh how I pentru voce şi chitară
Sabina Ulubeanu- Slide 1&2 (versuri de Anat Spiegel) pentru voce şi vioară

Muzeul Naţional al Ţăranului Român, curtea interioară (Șos. Kisselef nr.3, sector 1)

21:30 Seara de Film – scurtmetraje mute şi muzică live

Gabriel Bebeşelea – dirijor, Octavian Moldovean - flaut, Maria Chifu – fagot, Raluca Stratulat – vioară, Tamara Dica – violă, Eugen-Bogdan Popa – violoncel (România)

Anna Florea - Salon 216B – Muzica: Sebastian Androne
Simona Fitcal - Transhumant – Muzica: Diana Simon
Nelio Costa – Sanctuary – Muzica: Şerban Marcu
Liviu Varlam – The Boy and the Dog – Muzica: Gabriel Mălăncioiu
Mira Chendler – Hauntings – Muzica: Tudor Feraru
Cătălin Soare – Daylight – Muzica: Dan Popescu
Mirona Radu - When building a home, consider orienting windows to the south – Muzica: Sabina Ulubeanu
Mihai Zgondoiu - Hefaistos Dream – Muzica: Cristian Bence-Muk
Anda Puşcaş – Edge – Muzica: Diana Rotaru
Paul Richard-Tremeau - La boite à souvenirs (proiect pentru InnerSound) – Muzica: Alexandru Murariu
Ioana Mischie - Between already and not yet – Muzica: Adina Sibianu
Mihai Cucu – Samka – Muzica: Darie Nemeş-Bota
Şerban Jipa - Visul unui carlig de rufe – Muzica: Ana Giurgiu-Bondue
Constantin Basica - Deadline - Muzica: Constantin Basica*

* interpretează pe înregistrare: Orchestra Universităţii de Muzică şi Teatru din Hamburg, dirijor René Gulikers

***

Sâmbătă, 31 august

Intrare: 10 lei

Clubul Țăranului (Intrarea Monetăriei, Şoseaua Kiseleff nr. 3, sector 1)

19:00 Around and About Arachneea - spectacol multimedia

Irinel Anghel – performance, Mihai Cucu – visuals (România)
Intervenţii performative: Valentina Chiriţă, Diana Rotaru

“Normal is an illusion
(What is normal for the spider is chaos for the fly
But, what if the spider itself is caught in its own web?)...”
Irinel Anghel and Mihai Cucu dezvoltă experienţe artistice de tip crossing borders, evenimente interdisciplinare fără graniţe între muzică, teatru, dans şi video. Artiştii oferă o “operă de artă” vie, invitând participanţii să experimenteze ei însuşi prin acest contact direct. A o cunoaşte pe Arahneea înseamnă a observa interacţiunea între atât de multe conexiuni ale noastre, gânduri, emoţii, o uriaşă reţea invizibilă făcută, de această dată, vizibilă şi audibilă de cei doi artişti în misteriosul lor spectacol.

Muzeul Naţional al Ţăranului Român, curtea interioară (Șos. Kisselef nr.3, sector 1)

20:30 Weapon of Choice – concert multimedia

Barbara Lüneburg – vioară, vioară electrică, iPad; Marko Ciciliani – iPad, live electronics, lasere, lumini, video (Austria)

Violinista Barbara Lüneburg a invitat compozitori şi artişti vizuali să colaboreze cu ea în crearea de noi lucrări multimedia pentru vioară acustică sau electrică, având ca ţel explorarea relaţiilor artistice dintre vioară ca instrument clasic, sunet mediat şi elemente vizuale.

În program:
Marko Ciciliani - Intersection (2013) pentru live-electronics, live-video şi lumini
Yannis Kyriakides - Bayesian Poison (2010) pentru vioară, soundtrack şi video
Yannis Kyriakides/Marko Ciciliani - 8'66'' (or everything that is irrelevant) (2012) pentru 2 iPad performers şi video
Marko Ciciliani - Alias (2007) pentru e-violin, electronics, lumini şi laser

21:30 Controllar – concert de pop experimental

Anat Spiegel – voce, Thomas Myrmel – computer, Gur Spiegel – tobe (Olanda)

***


Biletele sunt disponibile pe www.bilete.ro, în oficiile Poștei Române, în Magazinele Inmedio semnalizate Bilete.ro și în Magazinele Germanos.

Abonament festival: 25 lei
Acces Luni, 26.08 - 10 lei
Acces Marți, 27.08 - 10 lei
Acces Miercuri, 28.08 - intrare liberă
Acces Joi, 29.08 - intrare liberă
Acces Vineri, 30.08 - 10 lei
Acces Sâmbătă, 31.08 - 10 lei