Sub semnul fantasticului

Semnalăm o nouă apariţie editorială ce se anunţă a fi deosebit de interesantă nu numai pentru pasionaţii de muzică nouă sau artă contemporană în general, dar şi pentru căutătorii acelui altfel, iubitorii de “fantastic”, “straniu”, “fabulos”, “suprarealist”, “absurd”: este vorba despre cartea compozitoarei Carmen Maria Cârneci, “De la Orfeu la Giacometti, sub semnul fantasticului – Repere culturale şi componistice”. Cartea, apărută anul trecut la Editura Muzicală din Bucureşti, este o revizuire a tezei de doctorat a compozitoarei, finalizată şi susţinută în 2010 la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. După o panoramare a fantasticului dinspre artele antice către cele moderne şi contemporane (de la mitologie la Science-Fiction şi Dada), Carmen Cârneci se opreşte asupra operei, cu precădere asupra operelor camerale româneşti din a doua jumătate a secolului XX. Cel mai voluminos capitol al cărţii se referă, fireşte, la creaţia proprie, respectiv la opera de cameră Giacometti (bazată pe diferite texte ale artistului) şi la ciclul de lucrări care i-a urmat, OMENS. “Este creaţia artistică un fel de iniţiere? Este Giacometti-Artistul un om fericit, un om chinuit sau un tiran pentru ‘locuitorii’ atelierului său?” se întreabă compozitoarea, a cărei muzică migulos alcătuită şi rafinat colorată se asortează foarte bine cu fragilitatea tragică a siluetelor giacomettiene, a căror delicateţe descărnată dar bizar senzuală ne urmăreşte şi de pe coperta volumului.

“Carmen Maria Cârneci este un compozitor cu o orientare estetică distinctă şi cu o operă componistică substanţială, dar şi un interpret-dirijor afirmat şi prin concertele ansamblului “devotioModerna”. Cartea de faţă semnalează încă o latură pregnantă a activităţii sale: cea de muzicolog. Ţinând cont de vastitatea domeniului cercetat, de investigaţia iscoditoare şi profundă, reuşita este deplină” (Octavian Nemescu)

Lansare de carte

Joi, 25 martie, orele 13:00, va avea loc lansarea cartii "Alegeri, atitudini, afecte - despre stil si retorica in muzica" a foarte apreciatei muzicoloage Valentina Sandu-Dediu (care este si o pianista extrem de buna). Invitata va fi scriitoarea Ioana Parvulescu, care banuiesc ca nu mai are nevoie de nici o prezentare. Lansarea va avea loc in incinta Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti (Stirbei Voda 33), sala Dinu Lipatti.

O carte unicat...si o lectie de iubire

De obicei, pastram amintirile celor trecuti pe-un alt taram undeva intr-un colt al sufletului, ori intr-un album cu fotografii, sau in cel mai fericit caz ei ne insotesc in momentele grele sau ne locuiesc gandurile intr-o clipa de liniste.
Insa de curand, cineva ne-a dat tuturor o binemeritata lectie. Ne-a dovedit ca iubirea se manifesta discret, dar concret. Si ca simplele efuziuni nu sunt de-ajuns pentru a cinsti memoria unui OM fara de care multi dintre cei pentru care compozitia este o a doua natura n-ar fi fost la fel. La fel de bine pregatiti, la fel de calzi, de originali, de siguri pe condeiul lor.
In cercul meu de prieteni si cunoscuti n-am intalnit inca pe nimeni care sa faca un gest de asemenea amploare.
Despre ce este vorba?
Draga mea prietena Olguta Lupu, compozitoare si doctor in muzica, profesor dedicat in cadrul Universitatii de Muzica Bucuresti, a alcatuit un document unic in muzicologia romaneasca. Avand in jur o echipa devotata, din care nu au lipsit nici sotul ei, nici subsemnata ( pentru a vedea cata iubire a semanat in jur proiectul ei! ), Olguta a adunat toate textele scrise de Tiberiu Olah, precum studii ample, extrem de originale, sau simple articole in diversele periodice romanesti, dar si toate textele despre Tiberiu Olah, interviuri, analize de lucrari, evocari ale personalitatii compozitorului. Toate acestea constituie practic un volum imens, de aproape 700 de pagini, ilustrat cu fotografii si zeci de exemple muzicale, si este o Monografie extrem de ambitioasa.
De ce Mongrafie? Pentru ca toate aceste scrieri formeaza, dupa cum spune si coordonatoarea proiectului, un puzzle urias din care personalitatea lui Tibi, cum il alinta si acum cei care il iubesc, transpare neasteptat de luminoasa, vie, prezenta. Ca un diamant cu infinite fatete. Dupa ce citesti macar 20 de pagini simti nevoia sa te intorci la muzica lui. Pentru ca, datorita unei diversitati de stiluri, e extrem de obiectiva. Cartea, nu muzica.
Tot Olguta, impreuna cu Dragos Calin, a organizat in mai 2008 un simpozion numit Tiberiu Olah si multiplele fatete ale postmodernismului. Comunicarile stiintifice s-au reunit fericit intr-un al doilea volum dedicat compozitorului si profesorului meu drag.
Desigur, lansarea din data de 20 ianuarie a fost pe deplin la inaltimea evenimentului. Doua lucrari fundamentale pentru muzica romaneasca au fost prezentate: Sonatina pentru pian, in interpretarea lui Andrei Tanasescu, compozitor si pianist, tot fost student de-al Mesterului, si fenomenala sonata pentru clarinet, Pasarea maiastra, cantata de nimeni altcineva decat de Aurelian Octav Popa, ingerul clarinetului pentru noi romanii :) Au luat cuvantul compozitorii Octavian Nemescu si Dan Buciu, muzicologii Grigore Constantinescu, Valentina Sandu Dediu, Laura Manolache si Dragos Calin, reprezentantul Asociatiei Dan Contantinescu, al carei sprijin a fost decisiv in materializarea proiectului Olah. In final, Olguta Lupu a facut o scurta prezentare a volumelor si a multumit calduros echipei, pe care o mentionez si eu integral:

• Coordonatori de proiect: Olguta Lupu, Dragos Calin
• Editia a fost alcatuita, ingrijita si adnotata de Olguta Lupu
• Coperta: Dragos Calin.
• Colectare text, fotografii si editare text: Dinu Petrache
• Reconditionare fotografii: Sabina Ulubeanu
• Exemple muzicale: Catalin Cretu, Diana Murasan, Elena Apostol, Dinu Petrache.
  

Din pacate, aceasste carti nu pot fi cumparate.Administratia Fondului Cultural National nu autorizeaza vanzarea lor. Vor putea fi consultate in biblioteci si speram ca in curand sa ne autofinantam pentru a le republica.
N-am gasit prea multa muzica de Olah pe youtube. In orice caz, nimic din adevaratele sale capodopere. Doar muzica de film.Dar oricum, melopeea din Mihai Viteazul ramane extrem de emotionanata. Nici scena urmatoare nu-i de lepadat. Pentru nemuzicieni, incercati sa auziti doar muzica:)Recomand primul minut si de la minutul 3.40 incolo.

Asadar, iata primul eveniment care ne da speranta ca pornim pe un drum de schimbare a mentalitatilor. De inlocuire a lamentatiilor cu ceva concret, valoros si mai ales, pururi viu. Despre ce a insemnat pentru mine Tiberiu Olah am scris aici
Nu reiau. Va las doar sa-l simtiti asa cum era, asa cum este.

Sabina Ulubeanu