Saptamana Internationala a Muzicii Noi 2016

Se apropie cu pasi repezi editia 2016 a celui mai important festival de muzica noua din Romania: Saptamana Internationala a Muzicii Noi. Anul acesta, directorul artistic Dan Dediu propune o tematica inedita, impartita pe patru concepte cheie:

Limits…and Beyond! / Limite...si Dincolo!

Patru eutopii tematice:

1. Ulysses - Beyond Tradition / Dincolo de Traditie

Ulise este călătorul, pribeagul, migrantul perpetuu. El trebuie să găsească mereu noi idei, să experimenteze și să mizeze pe originalitate. Eutopia ULISE este deschisă spre aventură.

2. Gulliver - Beyond Culture / Dincolo de Cultura

Gulliver e criticul și ochiul istoriei. El înfruntă această realitate și deschide lumea posibilului. Eutopia GULLIVER este deschisă spre lumi și povești virtuale.

3. Nirvana - Beyond Self / Dincolo de Sine

NIRVANA e eutopia contopirii cu Universul. Dezmărginirea eului prin sacralitate și ritual deschide înspre comuniune și mister.

4. Matrix - Beyond Nature / Dincolo de Natura

Matrix e apostolul unei lumi postumane. El modulează făptura umană și o ridică la putere hi-tech. Sinergia bio-tehnologică se întinde de la improvizația liberă la algoritmul perfect. Eutopia MATRIX este deschisă spre Apocalipsă.

Duminică, 22 mai    

Nirvana – Beyond Self

(1)

Sala ”George Enescu” a UNMB, ora 19.00

Trio MaXeMa

Matthias Ziegler (flaute)

 Xenia Schindler (harpã)

Marius Ungureanu (violã)

Toru Takemitsu: And Then I Knew 'Twas Wind

Alfred Zimmerlin: Nachtstundenstücke

Dan Dediu: Trio op.87 (p.a.r.)

1. Theme complexe

2. Marbre  - étude d'accords et gammes nr. 1

3.“Sind das Vögel? Ihre Stimmen sind überall.” - Prélude in memoriam André Scrima

4. Canon 1: aenigmaticus a 3, cancrizans (ascendit per tertia minore)

5. “The serpent grew, casting its scales” - étude d'accords et gammes nr. 2

6. Canon 2: rhythmique, cancrizans, per augmentationem, sul Perpetuum Mobile per Viola

7. Lettre d'amour avec des larmes passiflores

8. Theme Simple

Luni, 23 mai                       

Gulliver – Beyond Culture

(1)

Aula UCMR, ora 17.00 

Bianca Manoleanu (sopranã)

Remus Manoleanu (pian)

Pascal Bentoiu: Ciclul Incandescențe op.24 (versuri de Alexandru Miran) (1977)

1.  Cunoașterea...

2.  Piatrã peste piatrã...

3.  M-am desprins...

4.  De ce?...

Cornel Țãranu: Siciliana-Blues (2016) (p.a.a.)

Ede Terényi: din Ciclul Carmina Bianca (text latin) (1991)

1.  Nobis Sancti Spiritus

2.  O, Pacis Angeli

3.  Amare, Amare Non Est Grave

4.  O, Jesule! Dulcedo Cordium

Theodor Grigoriu: Ciclul Poeți și Abisul Timpului (1993)

1.   La steaua (v. Mihai Eminescu)

2.   Drum spre abis (v. Lucian Blaga)

3.   Clipa genezei (v. Ion Barbu)

4.   Înseratã dimineațã (v. Tudor Arghezi)

5.   Zbor deasupra valurilor (v. Mihai Eminescu)

6.   La steaua (v. Mihai Eminescu)

Ullyses – Beyond Tradition

(1)

Sala ”George Enescu” a UNMB, ora 19.00 

Orchestra Concerto a UNMB

Bogdan Vodã (dirijor), Mikko Raasakka (clarinet bas)

Vlad Baciu: Carmin (p.a.a.)

Adina Dumitrescu: As they met me – Concert pentru clarinet bas și orchestrã (p.a.a.)

Tiberiu Olah – Simfonia I

Concert organizat în colaborare cu Universitatea Naționalã de Muzicã din București

Matrix – Beyond Nature

(1)

Sala ”Auditorium” a UNMB, ora 21.00 

Matthias Ziegler (flaute)

UAKTI- Flute-Solo-Program

Concert organizat în colaborare cu Pro Helvetia

Marți, 24 mai

Gulliver – Beyond Culture

 (2)

Sala ”George Enescu” a UNMB, ora 17.00

Marius Ungureanu (violã)

feat. Verona Maier (pian) și Alexandru Matei (percuție)

Wolf von Aichelburg: Sonatã pentru violã și pian

Alfred Zimmerlin: at the still point, there the dance is pentru violã solo

Edison Denisov: Es ist genug. Variationen über das Choralthema von J. S. Bach pentru violã și pian

Luciano Berio: Naturale pentru violã, percuție și bandã

Concertul va fi urmat de lansarea revistei ”Secolul 21” – Wolf Aichelburg și Cercul literar de la Sibiu. Participã Alina Ledeanu, Marius Ungureanu și Dan Dediu. Partener: Fundația Secolul 21

Matrix – Beyond Nature

(2)

Studioul de operã al UNMB, ora 19.00

VisEle Gam - Visual-Electro-Game

Ansamblul de percuție Game, conducerea muzicalã Alexandru Matei

Visual Artist: Alexandru Patatics

Dan Bujor (light design), Dan Alexandru (inginer de sunet),

Cãtãlin Crețu (procesare audio în timp real)

Sebastian Androne: Stone's Yearning (p.a.a)

Cãtãlin Crețu: Fragmentarium (p.a.a)

Mihai Mãniceanu: Mishiba (p.a.a)

Mihai Murariu: Hypernova (p.a.a)

Adina Sibianu: Untuned patterns (p.a.a)

O producție a Centrului de Muzicã electroacusticã și Multimedia UNMB 

Miercuri, 25 mai

Colegiul Noua Europã, ora 17.00

Nietzsche versus Wagner, Wagner versus Nietzsche – conferințã susținutã de prof. dr. Karol Berger (Stanford University/ SUA)

Conferințã organizatã în colaborare cu Colegiul Noua Europã

Nirvana – Beyond Self

(2)

Sala ”Auditorium” a UNMB, ora 16.00

Barrie Webb (trombon)

Cain Katsumi Yokoyama – Requiem…ad vitam aeternam (p.a.r.)

 1. Introit

  2. Kyrie

  3. Offertorium

  4. Sanctus

  5. Benedictus

  6. Agnus Dei

  7. Lux aeterna

  8. Libera me

  9. In Paradisum

Ullyses – Beyond Tradition

(2)

Sala ”Auditorium” a UNMB, ora 17.00

Cvartetul de coarde Solartis

Sabin Penea (vioara I), Ana Maria Marian (vioara a II-a),

Laura Zecheru (violã), Andrei Nițescu (violoncel)

Corneliu Dan Georgescu: Cvartet de coarde nr. 16 “Atemporal Landscape” (p.a.a.)

Bogdan Vodã: Cvartet de coarde  (p.a.a.)

Viorel Munteanu: Cvartet de coarde nr. 2

Frank Zabel - Dance Macabre

Concert realizat cu sprijinul Muzeului Național ”George Enescu” din București

Ullyses – Beyond Tradition

(3)

Societatea Românã de Radio, Studioul Mihail Jora, ora 19.00

Orchestra de Camerã Radio

Cristian Oroșanu (dirijor)

Diana Moș (vioarã), Mircea Marian (violoncel),

Sergiu Cârstea (trompetã), Antonela Bârnat (mezzosopranã)

Dan Buciu: Cristiane pentru orchestrã (p.a.a.)

Ulpiu Vlad: Sonoritãți și anemone III – Concert pentru vioarã, violoncel și orchestrã de coarde (p.a.a.)

Liviu Dãnceanu: SymConcertPhony pentru trompetã și orchestrã (p.a.a.)

Livia Teodorescu-Ciocãnea: Mysterium tremendum II pentru mezzosopranã și orchestrã (p.a.a.)

Concert realizat cu sprijinul Societãții Române de Radio

Joi, 26 mai

Colegiul Noua Europã, ora 17.00

In Search of Medieval Music in Africa - conferințã susținutã de prof. dr. Anna Maria Busse Berger (University of California, Davis/ SUA)

Conferințã organizatã în colaborare cu Colegiul Noua Europã

Gulliver – Beyond Culture

(3)

Sala ”G. Enescu” a UNMB, ora 17.00

Ansamblul Archaeus

Liviu Dãnceanu

(conducerea muzicalã)

Dorin Gliga (oboi), Ion Nedelciu (clarinet), Șerban Novac (fagot),

Marius Lãcraru (vioarã), Anca Vartolomei, Sorin Rotaru (percuție),

Rodica Dãnceanu (pian), Simona Jidveanu (sopranã)

Dan Voiculescu: Flori pentru douã toace

Ștefan Niculescu: Invențiuni pentru clarinet și pian

Horațiu Rãdulescu: Dr. Kay Hong’s Diamond Mountain VI op.77.6  pentru vioarã și 16 spectral gongs

Ghenadie Ciobanu: La Cancion que no fue cantada y la ultima Serenata de Juan Carlos O. pentru cello

Anatol Vieru: Rubato pentru oboi și percuție

Pascal Bentoiu: Poetul și marea pentru sopranã și pian, pe versuri de Nina Cassian

Aurel Stroe: Humoreske mit zwei Durchblicken zum Leeren pentru ansamblu

Ullyses –Tradition...and beyond!

(4)

Ateneul Român, ora 19.00

Orchestra Filarmonicii ”George Enescu”

Peter Ruzicka (dirijor)

Florian Mitrea (pian)

Peter Ruzicka: Elegie. Amintire pentru orchestrã (p.a.r.)

W. A. Mozart: Concert pentru pian și orchestrã nr.21 

George Enescu: Simfonia a III-a

Concert organizat în colaborare cu Filarmonica ”George Enescu”

Vineri, 27 mai

Colegiul Noua Europã, ora 13.00

Concert de bossa-nova susținut de compozitorul și cantautorul Chico Mello (Brazilia/Germania)

Concert organizat în colaborare cu Colegiul Noua Europã

Matrix – Beyond Nature

(3)

UNMB – Mediateca, et. 3, ora 16.00

Partita Radicale

Ute Völker (acordeon), Karola Pasquay (flaut),

Ortrud Kegel (flaut), Thomas Beimel (violã), Gunda Gottschalk (vioarã)

Ars Subtilior  (happening, 45’)

Concert organizat în colaborare cu Institutul Goethe, București 

Gulliver – Beyond Culture

(4)

Aula UCMR, ora 17.00 

Christian Naş şi Antal Sandor (viole)

György Ligeti: Baladã și joc

György Kurtág: Jelek, játékok és üzenetek (Semne, jocuri şi mesaje)

Nicolae Teodoreanu: Muguri și flori (p.a.a.)

Miriam Marbe: Sonata pentru douã viole

Mihnea Brumariu: Duo pentru douã viole (1. Wer arbeitet, ist der Dumme 2. Masonic Music)

Máté Hollós: Viole contro violenze  (pãrţile 1, 3, 5)

Könczei Árpád: Broken Music pentru douã viole

Concert organizat în colaborare cu Institutul Balassi - București, Editio Musica Budapest și Nemzeti Kulturális Alap 

Nirvana – Beyond Self

(3)

Studioul de Operã și Multimedia al UNMB, ora 17.00

Ansamblul SonoMania

Valentin Ghita (oboi), Mihai Pintenaru (clarinet), Raluca Stratulat (vioarã),

Tamara Dica (violã), Eugen Bogdan Popa (violoncel), Alexandru Stroe (percuție), Eliza Puchianu (pian, percuţii)

Diana Rotaru (conducerea muzicalã) 

Irina Ungureanu, Veronica Anuşca (soprane)

Cristina Lilienfeld, Smaranda Gãbudeanu (dansatoare)

Diana Rotaru – În trup - operã de camerã (p.a.)

Libret: Ciprian Mãceșaru

Coregrafie: Cristina Lilienfeld

Scenografie: Anca Albani

Asistent scenografie: Tara Dobrovolschi

Proiecţii video: Mihai Militaru

Lumini: Michael Eigemann

Ullyses – Beyond Tradition

(5)

Societatea Românã de Radio, Studioul Mihail Jora, ora 19.00

Orchestra Naționalã Radio și Corul Academic Radio

Gheorghe Costin (dirijor), Ciprian Țuțu (dirijorul corului)

Emil Vișenescu (clarinet)

Sorin Petrescu (pian)

Doina Rotaru – Fragile II pentru clarinet și orchestrã (p.a.r.)

Adrian Iorgulescu – Ipostaze I pentru pian și orchestrã

Anatol Vieru – Simfonia a V-a pentru cor și orchestrã

Concert realizat cu sprijinul Societãții Române de Radio

Matrix – Beyond Nature

(4)

Mediateca UNMB, sala Aquarium, ora 21.00 

Music box: Sound Installations and Video-music

A german sound -  o expoziție mobilã de artã sonorã contemporanã

producãtor: Deutscher Musikrat, cu sprijinul Goethe-Institut București

curatori: Stefan Fricke și Johannes S. Sistermanns, cuvânt de deschidere: Johannes S. Sistermanns

Sound art installation

Ciprian Ciuclea: SIGNAL. 8 MINUTES AFTER.

curator: Cãtãlin Crețu

Video-music

Gheorghe Costinescu: One Minute Tribute: 9/11/2001

Gheorghe Costinescu: Tai-Chi on the Hudson - for string quartet and animation

Mihaela Vosganian: Saturnian - “Lord of the rings” - pentru mediu electronic și foto/video design

Sâmbătă, 28 mai     

UNMB Sala ”Dinu Lipatti”, ora 9.00

Simpozion internațional de muzicologie. Repere în muzica românească: Anatol Vieru, Dorel Pașcu și Cristina Rădulescu-Pașcu. Coordonator științific: Olguța Lupu

SECȚIUNEA I - ANATOL VIERU

Iulia Cibișescu-Duran - Modalism și sintaxã în Cvartetul de coarde nr.7 de Anatol Vieru

Livia Teodorescu-Ciocãnea și Joël Crotty - Anatol Vieru’s 5^th Symphony: a musical esthetics associated with Eminescu and prime numbers

Dana Cristina Probst - La drum, însoțitã de Anatol Vieru

Lena Conta-Vieru - Cele douã sonate pentru pian de Anatol Vieru

Liviu Marinescu - Solistul şi eternul sãu alter ego în muzica lui Anatol Vieru

Olguța Lupu - Dizidența melodiei în creația lui Anatol Vieru

Corneliu Dan Georgescu - Anatol Vieru, generaţia sa şi „spiritul timpului”

Andrei Vieru - Timpul în creația muzicalã și eseisticã a lui Anatol Vieru

SECȚIUNEA a II-a: CRISTINA RÃDULESCU-PAȘCU

Valentina Sandu-Dediu - Cristina Rãdulescu-Pașcu: ghidul ideal prin spațiile folcloristicii și etnomuzicologiei

Adina Dumitrescu și Dana Cristina Probst - Bucuria împãrtãșirii tradițiilor muzicale românești

Mihaela Nubert-Chețan - In memoriam Cristina Rãdulescu-Pașcu. Manuscrise din Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor ”Constantin Brãiloiu”

Constantin Secarã - Cristina Rãdulescu-Paşcu, cercetãtor şi profesor. Rolul şi locul sãu în cercetarea şi didactica etnomuzicologicã româneascã

SECȚUNEA A III-a: DOREL PAȘCU-RÃDULESCU

Dan Buciu - Dorel Pașcu - schițã pentru un portret

Marius Ungureanu - Drumul spre interioritate

Ion Ivan Roncea - Dorel, așa cum l-am cunoscut eu

Roman Vlad - Dorel Pașcu-Rãdulescu - remarcabil model uman și profesional

Gulliver – Beyond Culture

(5)

Aula UCMR, ora 11.00 

Claudia Codreanu (mezzosopranã)

Diana Vodã (pian)

Adrian Rațiu - Hommage a Eric Satie. 3 lieduri pe versuri de Tristan Tzara (1994)

Diana Vodã – Patima pe versuri de Nina Cassian  (2015)

Dan Constantinescu - Six poemes francais pe versuri de Rainer Maria Rilke și Nicolae Coman

Olguta Lupu – Psalm pe versuri de Tudor Arghezi (2015)

Didier Schein - Indicateur des chemins de coeur, Demmarage, Regle pe versuri de Tristan Tzara (2013)

Mediateca UNMB, Sala de proiecție, ora 15.00

Workshop cu compozitorul Yinam Leef (Jerusalem Academy of Music an Dance, Israel)

Nirvana – Beyond Self

 (4)

Studioul de operã al UNMB, ora 17.00

Trio Contraste

Ion Bogdan Ștefãnescu (flaute), Doru Roman (percuție),

Sorin Petrescu (claviaturi)

Violeta Dinescu: Nosferatu (1922) de Friedrich Wilhelm Murnau

(film mut cu muzicã live – prima ecranizare a romanului Dracula de Bram Stoker)

Ullyses – Beyond Tradition

(6)

Sala ”George Enescu” a UNMB, ora 19.00

Ansamblul AdHOC

Raluca Ilovan (flaut), Adrian Cioban (oboi), Aurelian Bãcan (clarinet),

Rãzvan Poptean (clarinet), Radu Dunca (vioarã), Ovidiu Costea (violã),

Vlad Rațiu (violoncel), Eva Butean (pian), Emil Simion (percuție)

Matei Pop (dirijor)

Alexandru Mihalcea: Bolta pentru clarinet, vioarã, violoncel și pian

Heinz Holliger: Studie über Mehrklänge für Oboe (p.a.)

Adrian Pop: Ricorrenze (p.a.)

Tiberiu Herdlicska: Xibalba pentru flaut şi pian (p.a.)

Robert Moser: Pierrot soldat / Extended moments I (p.a.)

Aurelian Bãcan: Shaman (p.a.)

Stefan Wirth: Vitruvius Teutsch (p.a.)

Cristian Bence-Muk: Tulburarea apelor (p.a.a.)

Concert realizat în cadrul proiectului "Academia Sighişoara" co-finanţat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeanã extinsã.

Matrix – Beyond Nature

(5)

Aula UCMR, ora 21.00

Irinel Anghel & Friends

Postumanism (50’)

Deranj artistic temporar de Irinel Anghel

Performance isteric-ontologic cu 3 inițieri perturbante

                Poarta 1 - Aproape fãrã efecte secundare

                Poarta 2 - Viata netrãita și neamintitã

                Poarta 3 - Cu susul în jos

Performers

Irinel Anghel (voce, performance), David Szerdejessi (percutie),

Alex O.T. (chitarã electricã), Marian Cîțu (electronics),

Cãlin Torsan (instrumente de suflat), Victor Podeanu (chitarã),

Darie Nemeș-Bota (instrumente de suflat, obiecte), Alexandru Sima (electronics),

Smaranda Gãbudeanu, Paul Dunca,  Georgiana Dobre,  Nicoleta Enache (dans-performance), Cristian Gherghel (video)

Duminică, 29 mai

Gulliver – Beyond Culture

(6)

Sala ”G. Enescu” a UNMB, ora 11.00 

Ansamblul pAs cLassique

Mircea Pãdurariu (dirijor)

Cornel Țãranu: Barroccoco

Maia Ciobanu: Jurnal 2016 (p.a.a.)

Carmen Cârneci: Exil secund

Sorin Lerescu: Sunet-Formã-Culoare II (p.a.a.)

George Balint: Hunab-Ku

Gulliver – Beyond Culture

(7)

Ateneul Român, ora 17.00 

Corul Madrigal – Marin Constantin

Anna Ungureanu (dirijoare)

Folclor suedez: Värmlandsvisan

Anders Õhrwall: Polka från Rättwik

Marin Constantin: Heteros

Ola Gjeilo: Unicornis captivatur

Sabina Ulubeanu: In vino veritas

Ola Gjeilo: Northern Lights

Cristian Alexandru Petrescu: Anti-Schisma Laudatio

Henk Badings: Vocalizzo burlesco

Grigore Cudalbu: Quasi Motet

Vytautas Miskinis: Pater noster

Pelle Olofson: Hear My Prayer

Nirvana – Beyond Self

                (5)

Sala ”G. Enescu” a UNMB, ora 19.00

Profil-Sinfonietta

Petra Panã (flaut), Cosmin Sperneac (oboi), Emil Vișenescu (clarinet), Laurențiu Darie (fagot),

Sorin Lupașcu (corn), Mihai Toth (trompetã), Florin Pane (trombon), Laurențiu Sima (tubã),

Sorin Rotaru (percuție), Adriana Maier (piano),

Petru Nemțeanu (vioara I), Oana Vișenescu (vioara a II-a), Marian Movileanu (violã), 

Mircea Marian (violoncel), Dinu Petrache (contrabas)

Tiberiu Soare (dirijor)

Chico Mello (Brazilia) – das árvores  II pentru ansamblu (p.a.r.)

Cãlin Ioachimescu – Oratio II pentru ansamblu

Octavian Nemescu – Muzica etajelor I, II, III, a minutelor 17-40  ale unei ORE Fatale pentru ansamblu (p.a.a.)

Yinam Leef (Israel) – Impro’s Imprint after Bartók Op. 20 No. 3 pentru ansamblu (p.a.r.)

Despre insuportabila frumuseţe a sunetului

Ascuns, dintr-o regretabilă eroare organizatorică, printre alte două concerte, nemenţionat în programul de sală a festivalului Meridian - ediţia 2015, recitalul de flaut susţinut de polonezul Rafal Zolkos în data de 18 noiembrie în Sala “George Enescu” a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti se numără, fără îndoială, printre cele mai remarcabile şi suculente manifestări de “muzică contemporană” din ultimul an. (Ghilimelele se datorează terminologiei total nefericite care nu şi-a găsit încă un înlocuitor potrivit – englezeasca sintagmă “art music” având, şi ea, problematica ei…). Un muzician încă foarte tânăr (născut în 1987), de o feroce versatilitate a culorilor şi stărilor expresive şi o rafinată virtuozitate, nebănuite poate sub aparenţa botticeliană, Rafal Zolkos s-a impus deja ca un nume care garantează profesionalism, talent autentic şi inteligenţă a interpretării – calităţi pentru care a şi fost recompensat în ultimii ani cu importante premii internaţionale, printre care râvnitul Prix de la Fondation Fritz Gerber (2015). Flautistul a studiat la Paris, Strasbourg (cu Mario Caroli), Berlin şi Zürich (cu Philippe Racine), iar faptul că s-a afirmat atât de devreme, în contextul unei concurenţe acerbe între rândurile flautiştilor europeni, spune multe. La Bucureşti a avut şi un showcase formidabil, unul dintre puţinele programe care, recunosc cu tristeţe, au meritat într-adevăr numele de “muzică nouă” din festival. Un program nu numai ofertant din punct de vedere al demonstrării unei tehnici impecabile, dar şi foarte inspirat ales, un şuvoi energetic întrerupt de momente de o extremă delicateţe. 

Lucrarea “Ektra” a lui Christophe Bertrand – un compozitor francez foarte talentat care şi-a pierdut viaţa la numai 29 de ani – a propus, foarte eficient, trei mecanisme repetitive de gesturi care se amplifică treptat, trei mici structuri incisive, bulgări cinetici foarte coloraţi. A urmat delicioasa “Irreversible” a lui Adrian Enescu, o lucrare în care adevăratul “star” este mediul electroacustic preîregistrat, un potpourri fascinant de influenţe şi citate din muzici tradiţionale (voci, şoapte, păsări electrice, didjeridoo-uri. tobe) peste care flautistul brodează din când în când comentarii acustice. Cele “Patru Melodii Armeneşti” ale lui Bruno Mantovani au adus un prim moment de “răgaz” liric în care flautistul ţese incantaţii nostalgice, luându-şi apoi zborul în jerbe luminoase. “Anamorphosen” de Gabriel Irany a adus-o pe scenă şi pe sensibila pianistă Mădălina-Claudia Dănilă, care a prezentat, împreună cu Zolkos, o suită de mişcări care au modelat spaţiul sonor în diverse alcătuiri formale, profitând şi de foarte expresiva voce a flautului bas. Cu următoarele două lucrări din program recunosc că am rezonat în mod deosebit de puternic, poate şi pentru că proprile-mi încercări componistice se desfăşoară în zone similare de expresie. Superba, pentru că nu pot spune altfel, “Canzona din Ringraziamento” a lui Salvatore Sciarrino este, pur şi simplu, lumină lichidă în stare sonoră, un tremur pur ce şerpuieşte la limita auzului şi a conştiinţei. Minimalismul foarte personal al lui Sciarrino cere o interpretare extrem de rafinată pentru a pune în valoare un asemenea tip de muzică, iar Rafal Zolkos a reuşit să facă din “Canzona” exact ce trebuia, adică magie fluidă în mişcare. “Figurile veneţiene” ale lui Dariusz Przybylski, un tânăr compozitor polonez de care, mărturisesc, am auzit prima dată cu prilejul acestui concert şi îmi propun să mai aud multe, a oferit un discurs la antipodul celui sciarrinean, un discurs aproape schizofrenic dar foarte simpatic în care s-au războit amical personaje muzicale din cele mai diferite: melisme virtuozistice alternate cu un bizar cântec tradiţional, melodii înjungheate de tongue-ram-uri percusive, sunete aproape demente care fie sar în salturi impresionante, fie rulează pe scari de pizzicato-uri sau game. Recitalul s-a încheiat cu o piesă de rezistenţă / piatră de încercare pentru orice flautist, “Carceri d’Invenzione IIb” de Brian Ferneyhough, compozitor care, ca şi în cazul lui Sciarrino într-o anumită măsură, se află “la mâna interpretului” care are puterea să îi creeze sau să îi distrugă o piesă prin modul de abordare al textului: evident, în cazul de faţă, a fost vorba despre o desăvârşită abordare interpretativă care a reuşit să transmită o surprinzătoare emoţie (dibace dosită în partitura hipercomplexă şi hipereterogenă) mai ales în ţipetele sfâsietoare din finalul lucrării.

De cronici (de multe ori, fals-) elogioase este plină critica românească muzicală. Sper că a mea va convinge măcar o fracţiune din public să-l descopere pe Rafal Zolkos şi să aibă grijă la perlele ascunse în manifestările de muzică nouă, sunt poate (prea) rare dar există - şi sunt cu atât mai preţioase.

Drawings: caligrafia sonoră a lui Toshio Hosokawa

Music is the place where notes and silence meet (Toshio Hosokawa)

Ansamblul de muzică nouă SonoMania va susţine în cadrul Festivalului Internaţional MERIDIAN - Zilele SNR-SIMC, ediţia a XI-a, un concert dedicat şi orientat în jurul muzicii lui Toshio Hosokawa, care a împlinit pe 23 octombrie vârsta rotundă de 60 de ani. “Drawings” va avea loc în data de 18 noiembrie, ora 18, în Aula Palatului Cantacuzino (Calea Victoriei 141). 

Toshio Hosokawa

Unul dintre cei mai reprezentativi compozitori contemporani, Toshio Hosokawa combină la perfecţie şcoala occidentală, mai precis cea de factură germană (a studiat, printre alţii, cu Isang Yun la Berlin şi cu Klaus Huber la Freiburg şi este pasionat de muzica lui Schubert şi Anton Webern) cu tradiţia japoneză, rezultatul fiind un limbaj profund original. Compozitorul consideră că procesul componistic este asociat, în mod instinctiv, cu conceptele budismului Zen, fiind totodată influenţat de caligrafia tradiţională japoneză: sunetul la Hosokawa este aidoma tuşei de pensulă, viu, neregulat, cu mici imperfecţiuni şi în continuă transformare, permanent interdependent de tăcere (spaţiul alb din caligrafie). “Caligraful japonez desenează o linie dar gestul nu începe pe hârtie, ci într-un punct anume în aer. Ceea ce vezi pe hârtia albă este desenul, însă acesta este doar o parte a mişcării, nu întreaga experienţă. Trebuie să spun că aceste mişcări ascunse în aer îi sunt esenţiale desenului şi, fără ele, nu ar fi nimic de văzut. Pentru mine, muzica este la fel”, spune compozitorul.

Cristina Lilienfeld

În afară de trei lucrări de Hosokawa (“Elegie”, “Edi” şi “Dans Antic”), concertul “Drawings” mai cuprinde o lucrare a profesorului său, Isang Yun (“Piri”), o lucrare aparţinând unui tânăr compozitor italian, Federico Gardellla, care se înscrie într-o zonă estetică similară (“Voici venir la nuit – D’après une chanson valdôtaine”), precum şi câteva lucrări româneşti: virtuozul “Crescendo” al lui Mihai Măniceanu, durerosul “Bocet IV” de Doina Rotaru, energeticul “harun al meu, al raşid” creat de Şerban Marcu, incitanta “Cină cu demonii mei” propusă de Irinel Anghel (“film orb cu autor prezent”) şi sinuosul “Meander” al Dianei Rotaru. Invitata specială a serii este dansatoarea şi coregrafa Cristina Lilienfeld, care va desena prin mişcare o polifonie pe două dintre lucrările cântate. 

Interpretează: Veronica Anuşca (soprană), Valentin Ghita (oboi), Mihai Pintenaru (clarinet), Olga Podobinschi (pian) şi Raluca Stratulat (vioară).

SonoMania (foto: Cornel Brad)

Unul dintre obiectivele principale al ansamblului SonoMania, înfiinţat în 2012 de către compozitoarea Diana Rotaru, este câştigarea unui public nou pentru muzica modernă şi contemporană, o muzică vie pe care membrii ansamblului o iubesc şi o cântă cu pasiune încă din primii ani de studiu. SonoMania a participat la festivaluri importante, precum Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi – SIMN (Bucureşti, 2012-2013), Bucharest Music Film Festival – ArCuB (2012-2014), Festivalul de Muzică Contemporană Happoman 2012, a 18-a ediţie (Coreea de Sud, 2012), Festivalul internaţional Meridian – Zilele SNR-SIMC (Bucureşti, 2012-2014). Concertul de debut a fost inclus ca eveniment paralel în cadrul Bienalei Internaţionale de Artă Contemporană din Bucureşti 2012. 

RSVP: https://www.facebook.com/events/1100838373274473/

CIMRO DAYS 2015: vioară, voci, electronics şi maşini de scris

Centrul de Informare Muzicală din România continuă proiectul CIMRO DAYS început în 2014 cu două zile de muzică nouă şi incitantă. CIMRO DAYS recontextualizează muzica contemporană camerală românească, integrând-o într-un mediu fresh şi ofertant.

Grafica: Maia Manolescu

Marţi 20 octombrie, Muzeul Naţional “George Enescu” (Calea Victoriei 141) găzduieşte două recitaluri susţinute de două tinere artiste foarte apreciate şi versatile. Violonista Raluca Stratulat se simte la fel de bine pe marile scene cu o orchestră în spate, în ansamblurile camerale (SonoMania, Icon Arts, Trio Enklave, Duo Atris) sau în cluburi, cu proiecte electro-fusion (Souptrip, Tomma Alistar). CRESCENDO se focalizează pe lucrările de vioară solo sau cu acompaniament electro-acustic din colecţia CIMRO SCORES (2013-2014). În continuare, soprana Veronica Anuşca va oferi în CANTOS o nouă viziune asupra liedului contemporan românesc. Flexibilitatea vocală a Veronicăi i-a permis abordarea unui repertoriu extrem de variat, care se întinde de la muzica barocă până la cea contemporană şi la operă. Parteneri muzicali îi vor fi Mihai Pintenaru (clarinet), Mihai Măniceanu, Mihai Murariu, Diana Rotaru (pian) şi Raluca Stratulat (vioară).

Seara experimentală din CIMRO DAYS va avea loc la Clubul Ţăranului, miercuri 4 noiembrie. Proiectul de improvizaţie colectivă pentru dublu-cvartet de maşini de scris şi laptop-uri, MAŞINISME PENTRU 8 MECANICI, a debutat cu succes în Muzexpo (20 septembrie, Muzeul “Enescu”), fiind iniţiat de 8 muzicieni cu experienţe foarte diferite (de la compoziţie clasică la DJ la muzicologie şi la performance), dar la fel de pasionaţi de joaca non-convenţională cu sunetele: Diana Rotaru, Ştefan Firca, Irinel Anghel, Darie Nemeş Bota (maşini de scris), George D. Stănciulescu, Alin Zăbrăuţeanu, Rufi (Marian Cîtu) şi Alexandru Sima (live electronics). Va urma un concert de drone-noise al formaţiei NO APOLOGIZE (voce, electronics, chitară electrică şi percuţie): NEFELIBATA “se referă la cei ‘cu capul în nori’, care trăiesc în norii propriei imaginaţii sau care nu se supun convenţiilor cerute de societate, literatură, artă”. Cu capul în nori sunt Irinel Anghel (voce), Rufi (electronics), Alex O.T. (chitară) şi David Szederjessi (percuţie).

RSVP:

https://www.facebook.com/events/913453188749346/

https://www.facebook.com/events/682923131860232/

Program CIMRO DAYS 2015:

DAY 1 | Marţi 20 octombrie 2015 | Muzeul Naţional “George Enescu”

18:00 | CRESCENDO | RALUCA STRATULAT – vioară
CIMRO ZOOM: Lucrările de vioară din colecţia de partituri CIMRO SCORESInvitat: MIHAI MĂNICEANU -pian


Program:
Sabina Ulubeanu – Cadenţa Lirică (7’)
Sebastian Androne – For Sabina (5)
Viorel Munteanu – Lamento (7’)
Mihaela Vosganian - Quasi un altra ciaccona (pentru vioara şi bandă) (15’)
Mihai Măniceanu – Cantabile e Presto (pentru vioară şi pian) (5’) – la pian: M. Măniceanu
Durata ca. 40 min

Raluca Stratulat

Foto: Tiberiu Dinescu

Veronica Anuşca

Foto: Mihai Benea

19:00 | CANTOS | VERONICA ANUŞCA – soprană
Invitaţi: MIHAI PINTENARU – clarinet; MIHAI MĂNICEANU – pian; MIHAI MURARIU – pian; DIANA ROTARU – pian; RALUCA STRATULAT - vioară
CIMRO ZOOM: Liedul contemporan românesc

Program: 

Dan Dediu – Jocul Morţii şi al Vieţii pentru soprană şi pian (versuri: Ion Bogdan Ştefănescu): “Conversaţie nocturnă”, “Iadul pe pământ”, “Scufundare” (9’) – la pian: M. Măniceanu

Diana Rotaru – Meander pentru clarinet solo (5’)

Mihai Murariu – Trei – ciclu de lieduri pentru soprană şi pian (versuri: Lucian Blaga): “Madrigal”, “Sonata lunii”, “Trei feţe” (5’) – la pian: M. Murariu

Marţian Negrea – Martie pentru clarinet solo

Darie Nemeş-Bota – sing2mi pentru soprană şi pian (3’) – la pian: D. Rotaru (p.a.a.)

Şerban Marcu – Trei madrigale pentru soprană, clarinet şi pian (versuri: Elena Maria Şorban): “odată ca’ntotdeauna”, “harun al meu, al raşid”, “fiecare zi” (6’) – la pian: M. Măniceanu

Doina Rotaru – Bocet IV pentru soprană, clarinet, vioară şi pian (5’) – la pian: D. Rotaru (p.a.a.)

Durata ca. 40 min

DAY 2 | Miercuri 4 Noiembrie 2015 | Clubul Ţăranului

20:00 | MAŞINISME PENTRU 8 MECANICI

Improvizaţie pentru dublu-cvartet de maşini de scris şi laptop-uri

Maşini de scris: Diana Rotaru, Ştefan Firca, Irinel Anghel, Darie Nemeş Bota

Live electronics: Alexandru Sima, George D. Stănciulescu, Alin Zăbrăuţeanu, Rufi (Marian Cîtu)

Durata ca. 40 min

Maşinisme pentru 8 mecanici la MUZEXPO

20.09, Muzeul Naţional “George Enescu”; foto: Sabina Ulubeanu

21:00 | NEFELIBATA | NO APOLOGIZE (for disturbing you)
Drone-noise concert
Irinel Anghel - voce, performance; Alex O.T. - chitară electrică; Rufi – electronics; David Szederjessi - percuţie
Durata ca. 40 min

No Apologize

Foto: Cristian Opreascu

Organizator: CIMRO (Diana Rotaru – coordonator)
Parteneri: MNGE, Clubul Ţăranului, UNMB, SWA
Contact: cimro.ro@gmail.com

Proiect Nescu: interviuri (II)

roiectul N-escu aduce împreună șapte creatori care vor dezvălui, fiecare printr-o lucrare nouă, propria viziune asupra unei imagini auditive binecunoscute: prima temă a Simfoniei nr. 1 în Mi bemol major op. 13compusă de George Enescu în 1905. Veți asculta compoziții în premieră absolută, în diferite combinații instrumentale pentru clarinet, vioară, violoncel și pian, care vor trece tema inițială printr-o multitudine de  stări și trăiri personale și vor arăta  publicului cum poate produce  creația enesciană  noi lumi sonore.
Am stat de vorbă cu ei despre creație, lumea muzicală românească și lucrarea pe care au scris-o.
I-am rugat să se prezinte și i-am întrebat :
          Compoziția e o actiune solitara. cum se simte sa lucrezi impreuna cu alti compozitori la acelasi proiect?
       Se poate trai din compozitie in Romania?    cum arata ziua de lucru a unui compozitor in secolul 21?     
     Ce inseamna George Enescu pentru tine si care este lucrarea ta preferata din creatia lui?
     
     Cum ai prelucrat tema din simfonia 1 ?
     Există o mișcare de generație a compozitorilor mai tineri din România?
    Publicul larg nu cunoaște foarte bine compozitorii români. Dacă ar trebui să faci o singură recomandare, care ar fi aceea? de ce? 
       De ce trebuie sa venim la concertul Proiect N-escu?  Următoarele răspunsuri :)

 Mihai Murariu : Pentru cei care nu mă cunosc, eu sunt acela despre care ai putea spune că mă ocup cu orice altceva în afară de muzică clasică. Mărturisesc că mă amuză de fiecare dată surpriza “revelației” domeniului de activitate.
Pentru ceilalți, sper că eu sunt…chiar eu.

      

• Compusul în sine este, întradevăr, un proces solitar, de izolare și introspecție. Compoziția ca domeniu este însă, poate și datorită dimensiunilor relativ restrânse ale “lumii” în care evoluăm, un mediu în care majoritatea ne cunoaștem și colaborăm în condiții cel puțin amicale.
•  
•   Din compoziție clasică în sensul restrâns, al purei supraviețuiri (și eventuale prosperități) în urma realizării de comenzi de lucrări, cred că este exclus. Din compoziție ca tip de pregătire profesională, da, cred că există soluții (predat, regie muzicală, etc). Din păcate însă, chiar și așa, șansele unei cariere de “succes” (în accepțiunea actuală, în care succesul se confundă cu bunăstarea materială) sunt extrem de reduse.

• În ceea ce privește ziua de lucru a unui compozitor, în cazul meu este mai degrabă vorba despre perioade de lucru. În majoritatea timpului sunt prea prins în activități...conexe în calitate de interpret pianist/organist/clavecinist (recitaluri, concerte, etc) care, pe lângă satisfacția profesională asigură și un venit necesar până la urmă. În perioadele în care trebuie să compun (pentru anumite ansambluri/concerte, etc), încep printr-o îndoctrinare susținută (a se citi audiții) cu lucrări similare, urmată de o pitrocire (termen de specialitate) extinsă și frustrantă a diferitelor idei componistice. Panica apropierii deadline-ului declanșează și etapa finală, cea a compunerii propriu-zise. În ciuda aparentei dramaturgii, a funcționat de fiecare dată .

   

• Pt neofiți: ideea principală este de distorsionare a temei, ca un fel de privire printr-un vitraliu care, deși lasă imaginea originalului să pătrundă, o distorsionează în felurite chipuri. Nostalgia titlului dar și a lucrării provine tocmai din această pierdere iremediabilă a originalului...ca o sculptură care nu poate decât să se degradeze în timp.

• Pt cunoscători: lucrarea este construită din alternanța a două tipuri de structuri, fiecare din ele bazată pe câte un element pregnant și (sper eu) încă recognoscibil din originalul enescian. Văzută din perspectiva temei cu variațiuni, piesa poate fi descrisă drept o variațiune liberă a unei teme subînțelese.

• Nu cred că există ceva ce am putea defini drept mișcare de generație. Dar asta nu înseamnă că nu mișcăm . Există tot felul de inițiative de natură să promoveze aceste noi generații de compozitori, unele de moment (concerte, recitaluri, chiar proiectul de față), altele de cursă mai lungă (festivalul Innersound, de ex). Unii sunt mai buni la partea aceasta...organizatorico-promoțională, alții la realizarea evenimentelor în sine (d p d v artistic-muzical), etc...important este până la urmă să se întample cât mai multe lucruri. Dacă facem destulă gălăgie, vor observa și alți că existăm. La nivel de idealuri, cred că toți ne dorim cam același lucru: să ne facem auzită propria voce artistică, să spunem ce avem de spus cât mai multora.

• Cu riscul de a fi previzibil (doar i-am fost student atâția ani), l-aș recomanda pe Dan Dediu. Pe lângă meșteșugul său extraordinar, invenția sa permanentă, giumbușlucurile stilistice, inteligența și umorul omniprezente în muzica sa (fără a exclude o latură profund tragică) îl fac să fie un fel de Jack-of-all-trades, un compozitor în muzica căruia fiecare poate găsi ceva ce îi vorbește în mod direct.
• Pentru că o să vin într-un tricou mulat ).
• Acum pe bune, un astfel de proiect este ca un fel de inventar al unei părți din generația actuală de tineri compozitori. Este un eveniment de tipul “porțile deschise” în care fiecare din protagoniști își poate etala specificul tocmai datorită pornirii de la același numitor comun, tema simfoniei I. Dacă vă interesează cât de cât generația noastră, iată o bună ocazie de degusta câteva soiuri…de soi.

Sebastian Androne : 1. Născut de lună plină, pe 18.07.89 din părinți cu înclinații muzicale. Studiul formal al muzicii: Liceul „Tudor Ciortea”, Brașov. Clasa a V-a: oră opțională de notație muzicală în software-ul Finale. Instrument: clarinet. Consecințe? Atracție irezistibilă față de compoziție și față de aparatul orchestral. Rezultat: între 2004 și 2008 - peste 50 de lucrări, dintre care o uvertură simfonică science-fiction , un poem simfonic, o simfonie în 3 părți și un balet pentru orchestră mare. Ultima constituie și lucrarea cu care își câștigă accesul în Universitatea de Muzică din București cu notă maximă. Apar concursuri în compoziție, premii, burse, workshop-uri, deplasare Erasmus în Birmingham, licență, disertație, și mai multe workshop-uri, câștigă concursul Enescu - secția muzică simfonică, intră la doctorat cu notă maximă. În prezent, anul II de doctorat. Din ianuarie 2016 se îndreaptă către Conservatoire National Supérieur de Musique et de Danse de Paris, tot prin programul Erasmus. Îi place storytelling-ul. Mult.

2.  Nu cred că am simțit că sunt mai puțin sau mai mult solitar. De fapt, chiar dacă, fizic vorbind, compoziția e o acțiune solitară, eu nu o simt așa. Poate doar la începutul piesei. Atunci... „solitar” e o descriere perfectă.

3.Încă nu știu daca se poate trăi din compoziție în România. Până de foarte de curând am fost sprijinit de părinți, care, cu eforturi supraomenești, au reușit să îmi ofere o stabilitate financiară și sufletească fără de care nu aș fi putut compune nimic. Dar, cu ajutorul unor profesori foarte dragi mie, mi s-au mai oferit șanse de a obține un sprijin financiar din redactarea computerizată a unor partituri scrise de mână. Dar asta nu e compoziție. Din când în când mai apar oportunități, precum cea de a scrie pentru o piesă de teatru, așa cum mi s-a întâmplat mie. Însă nici acest lucru nu garantează că poți trăi din compoziție. Așa că, peste câțiva ani, sper să pot răspunde afirmativ!



        4.Trezit, spălat, mâncat (dacă e timp), (facebook), compus - deci stat la pian/în fața partiturii nescrise încă, până nu mai poți dacă e deadline-ul apropiat (și dacă nu e - stat la pian până nu mai poți - pentru că dacă inspirația nu te găsește muncind?), mâncat (dacă e timp), (e-mail), compus din nou, (facebook), mâncat, dormit (dacă e timp).   



      5. Enescu... Un supraom, cred... Un arhetip, un model către care pot doar să tind, la nivel profesional și uman, menținându-mi individualitatea, desigur. Muzica lui, pentru mine? Printre cele mai „vii”, plină de o vitalitate profundă, din care descoperi ceva nou după fiecare reascultare. Octuorul, Voix de la Nature și Simfonia a II-a... Nu aș putea alege dintre acestea trei.



    6. Eu am mai folosit o temă. Am luat tema din Badinerie (Suita nr. 2) de J. S. Bach și am folosit-o ca pe o obsesie a unui/unei pianist(e) ce și-a pierdut memoria (de aici și titlul piesei) și abilitățile pianistice și care încearcă să-și amintească și să emită tema bachiană. Deși nu îi ia mult timp până își recapătă virtuozitatea pianistică, descoperim că tema nu și-o amintește prea bine. Nu mai e Bach. E altceva. Treptat, „razna” își intră în drepturi și descoperim o fragilitate a continuității, marcată de incipitul tematic din ce în ce mai familiar al melodiei enesciene. Mai departe... trebuie să veniți să ascultați.



        7. O parte dintre noi sunt foarte activi în a promova muzica nouă. Din păcate eu încă nu am reușit să depun același efort precum colegii/colegele mei/mele mai mari. Însă ansambluri și festivaluri nou-apărute sunt mărturie că în România lucrurile se mișcă, din punct de vedere muzical.




        8. Diana Rotaru, dintre compozitorii tineri. De ce? Pentru că atunci când îi asculți muzica ești teleportat(ă)! E o muzică onestă, extrem de verosimilă, fantastică, plină de culoare și emoții. Recomand „Shakti” sau „enter no silence” !!!




      9.  Nu trebuie, dar ne-ar face mare plăcere! Dacă nu veniți, nu are cum să vă placă. Dacă veniți, există acolo o șansă (sau chiar mai multe) ca măcar una din piese să aibă un efect asupra dvs. pe care nicio altă muzică nu a mai avut până acum. Pentru că fiecare compozitor e diferit și fiecare piesă reflectă ceva și spre deosebire de capodoperele trecutului, aceste piese - deși încă nu știm dacă vor face față testului timpului - reflectă contemporaneitatea în care ne aflăm, reprezintă oglinzi ce reflectă lumea de azi, cu bune și cu rele.

Proiect N-escu: interviuri

Proiectul N-escu aduce împreună șapte creatori care vor dezvălui, fiecare printr-o lucrare nouă, propria viziune asupra unei imagini auditive binecunoscute: prima temă a Simfoniei nr. 1 în Mi bemol major op. 13compusă de George Enescu în 1905. Veți asculta compoziții în premieră absolută, în diferite combinații instrumentale pentru clarinet, vioară, violoncel și pian, care vor trece tema inițială printr-o multitudine de  stări și trăiri personale și vor arăta  publicului cum poate produce  creația enesciană  noi lumi sonore.
Am stat de vorbă cu ei despre creație, lumea muzicală românească și lucrarea pe care au scris-o.
I-am rugat să se prezinte și i-am întrebat :
          Compoziția e o actiune solitara. cum se simte sa lucrezi impreuna cu alti compozitori la acelasi proiect?
       Se poate trai din compozitie in Romania?    cum arata ziua de lucru a unui compozitor in secolul 21?     
     Ce inseamna George Enescu pentru tine si care este lucrarea ta preferata din creatia lui?
     
     Cum ai prelucrat tema din simfonia 1 ?
     Există o mișcare de generație a compozitorilor mai tineri din România?
    Publicul larg nu cunoaște foarte bine compozitorii români. Dacă ar trebui să faci o singură recomandare, care ar fi aceea? de ce? 
       De ce trebuie sa venim la concertul Proiect N-escu? 

Iată răspunsurile lor .


Sunt Vlad Răzvan Baciu și mă bucur de viață, cu oameni. Îmi plac zâmbetul, marea și piscurile. Adulmec esteticul (chiar și acolo unde încearcă să se ascundă). Compoziția și dirijatul mă definesc și se manifestă energic, uneori parcă, independent de mine.


Chiar dacă actul creației muzicale (în scris) se manifestă între inspirație (alături de suma influențelor), scriitor, interpret și public, deci un parcurs preponderent solitar – în ceea ce mă privește, îmi place ca de fiecare dată când este posibil, să am pe cineva alături. Legat de Proiectul N-escu, pot spune că muzica Simfoniei 1 este foarte generoasă actului creației (sau poate în cazul nostru, un cuvânt mai potrivit ar fi rearanjare / variație / recontextualizare). Caprice este una dintre posibilitățile la care m-am gândit și de aceea, aștept cu nerăbdare variantele compozitorilor colegi, care sigur vor fi surprinzătoare, valoroase și încântătoare.


Până acum nu am reușit să mă întrețin din compoziție. Poate viitorul va fi mai creativ, mai generos.

   
Dacă ar fi să descriu o zi din viața mea, nu aș ști pe care să o aleg, deoarece fiecare vine cu varianta ei. Poate și pentru faptul că nu sunt un adept al monotoniei, fiecare zi are aportul ei creativ. Îmi place să lucrez noaptea, după ora 3, înainte ca prima pasăre să se foiască, să se agite… Îmi plac mult florile și mă înconjor cu ele.


Pentru că mereu sunt ispitit de complexitate, mi-ar fi greu să aleg doar o lucrare enesciană. Cu toate acestea, îmi aduc aminte când în anul II de facultate, m-am trezit într-o dimineață cu ideea de a merge la Biblioteca UNMB pentru a împrumuta partitura generală a operei „Oedipe”. Zis și făcut. A fost mai greu de transportat. Nu încăpea în niciun ghiozdan, deci trebuia cărată la braț (motiv pentru care privirile trecătorilor erau mereu atrase). Ajuns acasă, cu partitura în mână, am audiat întreaga lucrare dintr-o suflare. Pentru mine a rămas un reper al meticulozității, al măreției, al genialității…


M-am apropiat de partitura enesciană cu o oarecare prudență. Am parcurs textul muzical la pian, după care am încercat să pătrund prin timp, în camera marelui compozitor, să-mi imaginez izbucul acestei idei netransformate încă… să adun poate, în coșul enescian câteva dintre acele variante concurente (din timpul preludiului facerii), să călătoresc mai departe în satul natal, să colind pajiști cu lăutari și miresme pline de inspirație enesciană.
După această atentă incursiune înapoi, în timp, am dorit să mi-l imaginez pe însuși George Enescu scriind pentru concertul de pe 17 Septembrie 2015. Sincer, mi-a fost mai dificil… E greu de imaginat ce componență instrumentală ar fi găsit potrivită, însă îmi place să mă gândesc că ar fi ales sigur vioara (alături de un alt/alte instrumente, sau poate nu). Ei bine, piesa care și-a găsit identitatea, purtând numele Caprice este pentru vioară solo și bandă. Muzical vorbind, încă de la începutul piesei voi aduce puțin maltratat primele 4 sunete ale temei principale din simfonia enesciană. De fiecare dată, aceste 4 sunete apar împreună cu altele 3 și sunt spațializate de versanți melodici plini de personalitate. Intervalele ce compun aceste 4 acorduri de 4 sunete sunt intervalele proeminente ale melodiei temei. Ulterior, alături de cvinte și cvarte, mai găsim în melodia simfoniei, terțe și secunde. În Caprice, ele sunt aduse atât melodic (pe plan orizontal), cât și armonic (pe plan vertical).
După această secțiune, urmează de asemenea un moment plin de energie în Allegro. Din când în când, acest fluviu melodic este întrerupt de frânturi din tema enesciană, transpusă la 6m descendentă. Ulterior prezentării integrale a temei transpuse, vom întâlni momente de improvizație cu sunete ce aparțin melodiei inițiale (netranspuse).
Secțiunea următoare apare cu prezentarea temei recurent mai întâi și apoi cu recurența sa transpusă cu un ton mai sus.
În penultima secțiune, propunem un pasaj de mare virtuozitate, împletit cu mici rupturi de efecte surpriză. Dificil de executat, finalul este din nou efervescent, în tempo rapid, revenindu-se la acordurile de început.
Așa cum am amintit deja, întreaga incursiune prin muzica enesciană cu metamorfozările ei, este ambalată întru-un cadru sonor rustic, alcătuit din ambianțe „capricioase” și efecte atent procesate.


Poate strict muzicală nu, ci de conturare a unui alter ego – condiție sine qua non a societății contemporane. La prima vedere este adulat, dar consider că puritatea/sinceritatea actului de creație oferă îndeajuns inspirație, ingeniozitate și mai ales perenitate. Individualismul exacerbat poate deveni o capcană, dar în cazul nostru constituie un presupus răspuns cu privire la posibila lipsa a unui curent.

Dacă ar fi să fac o singură recomandare, aș enunța (fără vreo anumită ordine): Octavian Nemescu – măreție, Dan Dediu – creativitate în toate planurile, Doina Rotaru – o lume necesară lumii noastre, Nicolae Coman – melodicitate minuțioasă, plină de expresie, Ștefan Niculescu – arhitect de catedrale sonore.

Pentru curiozitatea care ar trebui să jongleze printre timpuri: premiera Simfoniei 1, op. 13 din 21 Ianuarie 1906 la Théâtre du Châtelet din Paris, dirijată de Édouard Colonne și 17 Septembrie 2015, ora 17:00 (cu variantele ei bucureștene, sub formă de cvartet, trio, duo sau chiar solistică).


Șerban Marcu, brașovean, adoptat de Cluj. O doime pianist, o pătrime corist, o optime clarinetist, o șaisprezecime violoncelist. O doime cadru didactic (armonie, aranjament coral și ce se mai nimerește) și o doime compozitor (mai mult vara, în vacanțe și în timpul liber). Scriu mai ușor muzică cu text sau cu „poveste” decât muzică pură. Pun adesea pe muzică versurile lui Blaga, și îmi place și mitologia greacă. Alteori mă preocupă ideea de „muzică umoristică”. Scriu puțin, mă apuc foarte greu de lucru, dar după ce se „sparge gheața” muzica începe să curgă.
   
    •    Din nefericire, chiar și atunci când lucrezi împreună cu alți colegi în proiecte comune, compoziția tot o acțiune solitară e. Am făcut parte din mai multe  proiecte de acest fel. Mă stimulează ideea că mai mulți compozitori primim aceeași sarcină componistică și sunt mereu curios să văd în ce direcție zboară imaginația fiecăruia.
    •   
    •    Ca să fiu sincer, n-am încercat să trăiesc doar din compoziție. M-am angajat la Academia de Muzică din Cluj imediat ce am terminat studiile de licență, deci am avut noroc să am din ce trăi. Legat de aspectul financiar: unele proiecte sunt plătite mai bine, altele mai slab, altele deloc. Dar nu asta contează neapărat. Pe mine mă mobilizează speranța că o piesă la care lucrez va fi cântată, iar proiectele diverse oferă certitudinea prezentării unei piese în public (de multe ori în condiții interpretative bune).
    •   
    •    Cred că ziua de lucru a fiecărui compozitor arată altfel. În cazul meu, ziua de lucru începe dimineața și e întotdeauna foarte agitată. Oscilez mereu între „ce idee bună! ” și „ce idee tâmpită… ”, în legătură cu aceeași idee, bineînțeles. Mă apuc foarte greu de o piesă nouă și nu încep niciodată să scriu note înainte să am o imagine cât de cât clară despre piesă în ansamblu (care e poanta, eventual care e dramaturgia, de unde pornește piesa și spre ce se îndreaptă). Lucrez mai bine dimineața. Seara fac corecturi și finisaje.   
    •            Părinții mei au un disc vechi de vinil cu Rapsodiile și Poema, deci „șlagărele” le-am ascultat des de când eram mic. Prima piesă pe care am cântat-o a fost Suita în stil vechi (nu pricepeam la vremea aceea ce înseamnă „în stil vechi”…), urmată, câțiva ani mai târziu, de Cantabile și Presto (la pian). Am realizat mai târziu că Enescu era, de fapt, (și) altcineva. Cel din Oedip, din Simfonia de cameră, din Sonata a 3-a pentru vioară și pian, din Impresii din copilărie. Oedip a fost primul spectacol pe care l-am văzut, ca tânăr student, la Opera din Cluj, și am fost fascinat de fiecare minut de muzică. Nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Lucrarea preferată? Greu de răspuns…
    •   
    •    Am pornit de la o ficțiune: să zicem că Jurjac (Enescu copil) a primit o cutiuță muzicală, la fel ca toate cutiile muzicale: puțin dezacordată, cu melodii scurte, repetitive. Și că, jucându-se cu ea, în mintea lui au luat naștere cântece  simple, copilărești, care au stat acolo, acoperite de praf, și au dospit până la vârsta maturității, când, fără să-și dea autorul seama, au dat naștere temei 1 din Simfonia 1. Care ar fi fost melodiile astea copilărești? Cum ar fi sunat ele împreună cu muzica din cutiuță? Piesa mea Boîte á musique pentru Jurjac oferă un posibil răspuns.
    •
    •    Nu știu dacă generația mea are idealuri estetice comune. Cred că fiecare se străduiește să se exprime cu mijloacele proprii, însă în această diversitate de moduri de expresie identific totuși un punct comun: întoarcerea spre ascultător. A, și încă unul (sper să nu fiu considerat arogant): talentul.
    •    Publicul larg nu cunoaște foarte bine compozitorii români. Dacă ar trebui să faci o singură recomandare, care ar fi aceea? de ce?  (un singur nume si de ce acel compozitor/compozitoare. ar fi frumos sa fie raspunsuri diferite, pt a populariza cat mai multi. Nu Enescu :)) )
    •    Este greu de ales un singur compozitor, dar dacă ar fi să mă limitez la un singur nume cred că Sigismund Toduță merită să fie cunoscut mai bine. Are o sensibilitate extraordinară, un simț al detaliului și al culorii care m-au făcut să mă îndrăgostesc de multe dintre lucrările lui, de la miniaturile corale sau instrumentale la monumentalele Miorița și Meșterul Manole. Poate că nu e „la modă” în zilele noastre, dar eu sper că sensibilitatea și calitatea nu se demodează niciodată.

    •    Șapte compozitori tineri, în 2015, au lăsat o muzică scrisă acum mai bine de o sută de ani să le stimuleze imaginația și să-i provoace să dea, fiecare, propria replică. Pe mine asta mă face curios. Cred că aș fi fost curios și dacă nu eram unul dintre cei șapte.

Anatol Vieru:o nouă apariție discografică la Paris

Ne face o deosebita placere să publicăm o cronică de disc apărută în fostul Le Nouvel Observateur, acum L'Obs. Cronica ne-a fost semnalată de fiul regretatului compozitor Anatol Vieru, pianistul și matematicianul Andrei Vieru și este tradusă în mai multe limbi de circulație internațională :)
CD-ul conține lucrările Simfonia a 6-a si Memorial și a apărut  la casa de discuri TROUBADISC.


FR:
Le Roumain Anatol Vieru (1926-1998) a composé sa sixième et avant-dernière symphonie,  Exodus, dans la période qui a immédiatement précédé la chute de Ceaucescu. De dimensions énormes (une heure), elle frappe par le caractère à la fois brutal et sarcastique propre aux oeuvres écrites sous régime totalitaire. Les idées se pressent, le désir les fait exploser, la frustration et la souffrance affleurent comme un prurit que rien ne vient apaiser. Et parfois, I'horizon se fait désertique. Musique visionnaire, puissante, impressionnante.

RO:
Compozitorul român Anatol Vieru (1926-1998) a compus a șasea sa simfonie, ‘‘Exodus’’, în perioada imediat premergătoare căderii lui Ceaușescu. De dimensiuni impunătoare (durează aproape o oră), această simfonie te izbește prin forța violentă și prin caracterul ei sarcastic, specific adesea operelor scrise sub stăpânire totalitară. Nenumăratele idei explodează, erup, exprimând uneori o suferință pe care nimic nu o poate potoli. În anumite pagini, orizontul devine pustietate : o muzică pătrunzătoare, impresionantă, vizionară.
 
EN:
The Romanian composer Anatol Vieru wrote his Sixth symphony, Exodus, (his penultimate one) during the period immediately preceding the fall of the dictator Ceaucescu.
The piece — at almost an hour, an impressively lengthy one — is striking by its violent, almost brutal power and sarcasm, characteristic of works written under totalitarian regimes.
Ideas abound, press, and crowd each other, they explode in a suffering that nothing can soothe. In some of its passage, the horizon turns into a wasteland.
Visionary, penetrating, haunting music.
 
DE:
Der rumänische Komponist Anatol Vieru (1926–1998) hat seine sechste (und vorletzte) Symphonie „Exodus“ in der Zeit unmittelbar vor Ceaușescus Sturz geschaffen. Dieses Werk von gewaltigen Ausmaßen (Dauer : beinah eine Stunde) bezwingt durch den ebenso gewaltsamen wie sarkastischen Charakter, der unter totaler Herrschaft entstandenen Werken oft eigen ist. Die zahllosen Grundgedanken drängen, brechen hervor, geben bisweilen einem durch nichts zu lindernden Leiden Ausdruck. An einzelnen Stellen weitet sich der Horizont zur Wüste : die Musik dringt durch, erschüttert, entfaltet Visionen.

RU:
Румынский композитор Анатоль Виеру (1926-1998) сочинил свою шестую (и предпоследнию) симфонию «Exodus» в период непосредственно предшествующий падению Чаушеску. Эта внушающих размеров симфония (она длится почти час) поражает мощью и в то же время саркастичностью, иногда характерной для произведений написанных под тоталитарным режимом. В этой музыке огромное каличество идей ; они взрываются, выражая порой неутолимое страдание. А иногда всё же, горизонт становится пустынным, тихим, необитаемым. Эта музыка мощная, впечатляющая, визионерская.