Cronici subiective

Cum as putea sa fac o cronica obisnuita, sau cum as putea sa fac o cronica buna, cum le face Diana, unui concert despre care pare aproape un sacrilegiu sa scrii?



Ce-as putea spune despre BEITSONORUM care cu fiecare nota, cu fiecare tril, te poarta adanc , undeva in interiorul tau, fara sa intelegi de ce s-a savarsit sunetul, pentru ca el de fapt traieste in continuare?

Oare FINALIS SEPTIMA e altceva decat o cale spre a intelege profunda disonanta din care incercam printr-un disperat dat din maini si din picioare sa iesim?

Cum as putea caracteriza TRISONUL fara sa ating frivolitatea? Pentru ca lectia de eficienta si imaginatie in a modula sentimental instrumentele de percutie o fi fost mai mult decat evidenta, insa ceea ce cladeste pe dinauntru aceasta muzica sper sa nu se piarda in niciunul dintre cei care au fost in sala. Sper sa ne amintim permanent tragismul materiei care ne inconjoara, simplitatea bucuriilor ce nu pot fi decat fugare, sa nu ne speriem de o muzica care ne face tristi, grei, amari, dar luminosi si fericiti ca putem trai toate aceste emotii.

As vrea sa va las cateva imagini care reflecta atmosfera concertului.
S-aveti Lumina.

despre Muzica

Liviu Danceanu

ansamblul Archaeus


ansamblul Game


Finalis

Octavian Nemescu, de la mare distanta, extrem de aproape.



foto: Sabina Ulubeanu

Greieri si trisonuri

Pe 29 martie, compozitorul Octavian Nemescu implineste varsta de 70 de ani. O varsta frumoasa, rotunda, cu un numar sacru in alcatuirea ei.

Dar nu asta e cel mai important.

Octavian Nemescu s-a nascut in Pascani, in 1940. A studiat compozitia cu Mihail Jora, la Universitatea Nationala de Muzica unde este acum profesor de compozitie si indrumator de doctorat. S-a specializat si in Germania, la Darmstadt, un centru important al avangardei.

Dar nu asta e cel mai important.

Octavian Nemescu a facut parte dintr-o generatie curajoasa, care a explorat mai departe drumul deschis de catre “generatia de aur” (Niculescu, Olah, Stroe, Vieru, Marbe) catre avangarda muzicala romaneasca. O generatie care a spart macar mental niste bariere a unui sistem hidos, claustrofob, marunt. O generatie din care fac parte si Corneliu Dan Georgescu, Horatiu Radulescu, Iancu Dumitrescu, Lucian Metianu, Cornel Taranu, Ulpiu Vlad...

Dar nu asta e cel mai important.

Octavian Nemescu face parte din curentul spectral romanesc (curent initiat din punct de vedere teoretic de catre Corneliu Cezar si muzical de catre Nemescu, cu lucrarea Iluminatii, 1967, pentru orchestra). Un curent care presupune lucrul cu faramele sunetului, cu boabe din spectrul unei fundamentale, care persista si in muzica, sub chipul isonului – cel atat de drag si taranului roman, de altfel. Compozitie cu satelitii unui sunet - pare o mantuire aproape cosmica, un ritual savant.

Dar nu asta e cel mai important.

Octavian Nemescu este si un compozitor arhetipal, avand un cult al esentelor, “o estetica a esentializarii”. O altfel de avangarda, care “resusciteaza” seva culturala: originile, arhetipurile, simbolurile – inceputul (incipitul) si sfarsitul (finalisul), cercul (eterna reintoarcere), scara (ascensio, descensio), acordul major (Trinitatea), iambul (pulsul vital), cadenta sau intervalul (totemuri culturale reinterpretate din punct de vedere arhetipal). O reintoarcere, o (auto)purificare prin masti universale, cu radacini in inconstient.

Dar nu asta e cel mai important.

Octavian Nemescu si-a construit un limbaj profund original, unul dintre cele mai identificabile nu numai din Romania, ci si de peste hotare (pacat ca multi compozitori valorosi trec in anonimat total din momentul in care pasesc dincolo de granita) pentru ca, pe langa redimensionarea consonantei (trasa de codite in general de compozitorii contemporani), creeaza o muzica non-spectaculara, scrisa pentru un anumit timp sau spatiu, pentru diverse ore ale zilei si ale noptii, un ritual adus pe scena, o recontopire a Culturii in Natura. O muzica ambientala (de multe ori insotita de un rafinat mediu electronic care reproduce un fel de framantare, de fosnet vital, greieri, frunze, vibratie) pe care insa nu o poti trata ca fundal, ci in care te pierzi, te cauti, te regasesti. Cam asa cum visam noi ca era muzica la Inceputuri, in jurul primelor focuri. Impresie sustinuta de multe ori de atitudinea ceruta interpretilor, metamorfozati in stranii preoti.

Dar nu asta e cel mai important.

Octavian Nemescu scormoneste cu frenezie in patternuri “clasice”, traditionale, si le vitalizeaza: reinterpreteaza genul de simfonie (Non-Simfonie, Trans-Simfonie, Post-Simfonie, Meta-Simfonie); reinterpretreaza actul spectacular muzical, “lucrarea pentru concert” (Spectacole pentru o clipa); reinterpreteaza timpul muzical, aflat ba in stare de implozie, ba in stare elastica, ba repetitiv, ba gestual, ba strabatut de explozii, ba de pauze; reinterpreteaza dinamica, penduland de multe ori intre polii extremi, ai maximei violente si ai maximei delicateti.

Dar nu asta e cel mai important.

Octavian Nemescu dovedeste un respect imens pentru actul creatiei, epurat de orice subterfugiu artificial, epurat de conditia de “mestesug”, chiar si de aspectul ludic – ce nu isi are locul in acest context. Un respect vizibil nu numai in muzica, in rezultatul sonor, ci chiar in partiturile sale, scrise de mana, cu o grija, cu o meticulozitate aproape religioasa, cu desene, cu culori, orice metoda pentru a insufla interpretului sau celui care frunzareste foile cu note Starea in care trebuie sa se afle.

Dar nu asta e cel mai important.

Octavian Nemescu scrie o muzica magica. O muzica “altfel”. O muzica care schimba. Care te schimba. Pe care daca nu ai ascultat-o niciodata, ai pierdut ceva.

Asta e important.

***

Marti, 30 martie, orele 18:00
Sala de opera a Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti
Concert aniversar Octavian Nemescu

Interpreteaza ansamblul ARCHAEUS (conducerea muzicala Liviu Danceanu) si ansamblul GAME (conducerea muzicala Alexandru Matei)

In program:
BEITSONORUM pentru ansamblu si mediu electronic
TRISON pentru doi percutionisti si mediu electronic
FINALIS SEPTIMA pentru ansamblu si mediu electronic

INTRARE LIBERA.

Se pot asculta fragmente din muzica sa aici.


Marin Gherasim, Absida

Lansare de carte

Joi, 25 martie, orele 13:00, va avea loc lansarea cartii "Alegeri, atitudini, afecte - despre stil si retorica in muzica" a foarte apreciatei muzicoloage Valentina Sandu-Dediu (care este si o pianista extrem de buna). Invitata va fi scriitoarea Ioana Parvulescu, care banuiesc ca nu mai are nevoie de nici o prezentare. Lansarea va avea loc in incinta Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti (Stirbei Voda 33), sala Dinu Lipatti.

Palimpsest.

"Palimpsest" - 1.din gr. "palin" = "iar, din nou", "psao" = "sterg"; reutilizarea unui manuscris (tablita de ceara, papirus, hartie) prin stergerea textului si scrierea deasupra a unui nou text; cu trecerea timpului, textul sau chiar textele de dedesubt capata din nou o oarescare vizibilitate si avem, astfel, o mostra bizara de suprapunere temporala; 2. cuvant bun de "Mima", mai ales daca oponentii au baut cateva beri; 3. tehnica predilecta in muzica lui Aurel Stroe, care se hraneste perpetuu din reminiscente ale unor muzici proprii trecute,din ecouri ale memoriei, din fragmente disparate care se atrag unele pe altele, ca intr-un straniu caleidoscop, formand noi entitati muzicale.

Unul din exemplele cele mai la indemana din creatia lui Stroe este cea de-a treia sonata pentru pian, subintitulata "en palimpseste". Forma clasica de sonata este cea stabilita de Carl Philipp Emanuel Bach: expozitie a celor 2 teme principale, dezvoltare a lor si repriza celor 2 teme "impacate" intr-o tonalitate comuna. Principiul teza-antiteza-sinteza. La Stroe, avem insa de a face cu o sonata "sonata", dinamitata incontinuu de dialectici - negatii continue a ceea ce a fost inainte (un fel de Hegel nevrotic). Un "colaj" de muzici nu numai diferite, dar si scrise in perioade diferite de timp: daca sonata a 3-a este scrisa in 1991, intre cele 3 parti ale sale sunt inserate flash-uri din tinerete, doua colinde romanesti armonizate in 1947, tema principala a primei sonate de pian (scrisa in 1955), elemente din partea a I-a apar in debutul partii a III-a, s.a.m.d. E ca si cum am rasfoi un album de poze: Stroe in '47, Stroe in '55, Stroe in '91. Un palimpsest din chipuri muzicale ale lui Stroe. Si nu numai atat: insertiile de colinde "suprapun" aluzii de muzica traditionala, deci orala, intr-o lucrare de muzica culta, partea I este un colaj, o alternanta halucinanta de 3 gesturi, iar partea a II-a este un omagiu adus unui compozitor renascentist, Pierre de la Rue (un dublu canon in oglinda). Un palimpsest al chipurilor muzicale din istorie. Iar in partea finala, dupa un ecou al primei parti si al unei colinde "barbare", "bomba" insistentei violente, in registrul grav al pianului, pe numai 3 acorduri. O implozie de informatie dupa paleta atat de intinsa de culori si muzici de pana acum, de o brutalitate percusiva si o incapatanare aproape "autista".

Un final extrem de strong al "ciclului" de trei sonate pentru pian: prima, scrisa in 1955, "Morfogenetica", o sonata de tinerete (mai "traditionala" din punct de vedere formal), a doua, "Termodinamica" scrisa in 1984 (un flux continuu, cumintel la inceput dar care, in urma unor electrocutari - insertii din prima sonata - o "ia razna") si a treia, "Sonata cu palimpsest". Celelalte doua sonate exploreaza muzicile morfogenetice, iar ce-a de-a treia duce mai departe aceeasi idee. Teoria morfogenetica i-a fost inspirata lui Stroe pe de o parte de analize din compozitori precum Mahler sau Sostakovici, pe de alta parte, de teorii matematice (precum cea a "catastrofelor", a lui Rene Thom sau cea a "structurilor disipative" a lui Ilya Prigogine). Este vorba de "muzici impure", ce nu urmeaza un traseu prestabilit sau care poate fi anticipat, ci, in urma unor rupturi, unor "erori in sistem" o iau razna, devin imprezivibile, dinamitate de incompatibilitati, de asimetrii. Devin "vii".

Caci muzica lui Stroe, dincolo de complexitatea sa, de structurile sale, de justificarile savante, de paralelele cu matematica, cu genetica, cu fizica, este MUZICA. Este vie. Ne misca. Si emotional, dar ne si zdruncina un pic, ne trage o palma virtuala si ne arata o mostra de talent veritabil.

Multumim.

Spuma noptilor

Anul acesta se implinesc 200 de ani de la nasterea lui Frederic Chopin. Un artist fabulos, care pe nedrept este de multe ori considerat "muzica lejera romantica" pentru baba Aglaia de la parter. Un artist care a ars - ca si altii,vezi Mozart - la o intensitate prea mare, la varsta de numai 39 de ani. Un artist polonez plecat la Paris, amor mare cu George Sand, stim cu totii aspectul monden al vietii sale. Un artist al nocturnelor, al mazurcilor, al spumei de note, al ghirlandelor de figuratii, al pianului - instrument favorit caruia si-a dedicat majoritatea lucrarilor. Un artist care este omagiat, anul acesta, la noi, de catre Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti impreuna cu Institutul Polonez, printr-o serie de evenimente muzicale - este vorba de Festivalul International Chopin 200 (27-28 februarie 2010 Bucuresti) - dintre care unul a avut loc in aceasta seara, in sala Enescu a U.N.M.B..
Concertul s-a numit Parafraze contemporane dupa Chopin (pentru trei piane), a inclus muzica de Chopin in deschidere si apoi 4 lucrari inspirate de muzica sa, in prima auditie.
Soprana Alina Bottez, pianistele Carmen Manea si Alina Balaban si minunatul violonist Gabriel Croitaru - pe al sau Guarnieri (pe care a cantat si Enescu)- au initiat auditorii in universul chopenian, frumos, cu muzicalitate, insa dand din pacate putin impresia de graba a realizarii. "Punctul de atractie" a fost insa seria de parafraze la Chopin, care a starnit ovatiile publicului - inghesuit in mica sala Enescu - prin inventivitatea componistica si virtuozitatea pianistica a autorilor, care si-au interpretat singuri creatiile. Toate cele 4 lucrari au fost scrise, repet, pentru 3 piane.

Dan Dediu, rector al U.N.M.B. si compozitor extrem de prolific, a implinit toate asteptarile publicului cu Shopping Chopin, o lucrare scrisa exact in stilul sau caracteristic: cu talent, cu vana, cu mult umor si, nu in ultimul rand, extrem de eficient. Excelenta lucrare s-a constituit intr-o suita din 6 miniaturi: Promenade I*, Unul Multiplicat, un sirag de figuratii intrerupte pe un motiv chopenian; Paul O'Ness (Blugi Polonezi), stranii planuri suprapuse, un ostinato "plimbaret" si un dialog/trialog intre pianisti, cu insertii de gesturi (arpegii) romantice; Food for dogs "scherzo", cea mai scurta piesa din ciclu, foarte gestuala; Promenade II; Wall-TZ-paper, un perpetuum mobile serpuitor si, in final, GersCHOPwIN , o infuzie de lirism romantic cu influente jazzistice, electrocutata din cand in cand de citate si figuratii, un umor absurd foarte bine realizat, piesa incheiata cu un remember al Promenadei.

*rapel la "Tablourile dintr-o expozitie" de Mussorgsky


Dupa un "Chopin umoristic", a urmat un "Chopin la cinema", Omagiu lui Chopin de Adrian Mociulschi, o lucrare frumoasa si bine structurata, insa cu iz de muzica de film (Glass/Williams). Apoi, un "Chopin nebun", in lucrarea care a avut cel mai mare succes la public, Lumea de ieri - parafraza de concert de Andrei Tanasescu, o lucrare pornind de la Valsul op.18. Personal, mi-a placut foarte mult ideea dementei progresive care inghite limbajul tonal, bruiat sau distorsionat, caricaturizat (spre final, tema valsului apare intr-o ipostaza de cabaret, a la Moulin Rouge), barbarizat in explozii de virtuozitate pianistica - e adevarat, acestea putin legate de muzica lui Chopin per se, insa lucrarea lui Tanasescu a cuprins, de exemplu, probabil cel mai frumos moment muzical al serii, un dialog de figuratii obsesive fragmentate in nuanta extrem de mica, care au suprins exact esenta pianisticii chopeniene: imponderabilitate, stranietate, jerbe delicate de sunete. O forma rapsodica, virtuoza, ce a culminat cu lovituri in timpan (!), gratie Veronei Maier.

Nocturniana - fantezie pentru trei piane dupa Nocturna op.27 nr. 2 este lucrarea ce a incheiat concertul, deosebit de sensibila lucrare a Liviei Teodorescu, probabil cea mai apropiata de spiritul muzicii lu Chopin, o tratare nostalgica, melancolica, a trasaturii celei mai caracteristice ale scriiturii compozitorului polonez, ornamentica (figuratii, triluri), printr-o multiplicare hipnotica, bruiata in cateva locuri de semnale "contemporane".

Multe felicitari compozitorilor si pianistilor care i-au "ajutat" sa interpreteze fabulos acest tur de forta pianistic: Valentina Sandu-Dediu, Mihai Maniceanu, Dan Dediu (Shopping Chopin), Adrian-Leonard Mociulshi, Ieronim Buga, Eliodora Falan (Omagiu lui Chopin), Livia Teodorescu, Andrei Tanasescu (Lumea de ieri si Nocturniana), Alina Balaban (Nocturniana) si Verona Maier (Lumea de ieri, pian, timpan si entuziasm).

Muzica lui Aurel Stroe

Luni, 22 februarie, orele 18:00, va avea loc un nou cenaclu SNR-SIMC*, in care doua tinere muzicoloage deja cunoscute in lumea muzicala romaneasca - Octavia Dinulescu si Petruta Maniut - vor vorbi despre muzica unui mare compozitor, destul de recent disparut dintre noi: Aurel Stroe. Desi discutiile vor fi adresate in principal muzicienilor, tonul relaxat, deschis al cenaclurilor nu trebuie sa sperie pe "neofitii" muzicii noi. Stroe a fost un monument de talent. Merita sa stiti mai multe despre creatia sa.

Intrarea este LIBERA, iar sediul SNR-SIMC se afla in incinta Palatului Cantacuzino (Calea Victoriei 141) la subsol (intrarea din stanga).





* Secţiunea Naţională Română a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană

La Radio

In afara de cunoscuta "univers muzical romanesc", care promoveaza muzica compozitorilor romani, dar si interpretii nostri, doua noi emisiuni sondeaza muzica noua , fiecare in maniera sa. Ambele sunt difuzate duminica.
Emisiunea Ruxandrei Arzoiu se numeste 11 decenii de muzica noua. Ea ne propune un traseu ideatic, si nu unul istoric, legaturile dintre compozitori fiind astfel ingenios explicate si analizate.

Valentina Sandu Dediu ne aduce mai aproape de muzica romaneasca scrisa dupa anul 1944.Puetm afla amanunte despre stilurile compozitorilor romani moderni si contemporani, despre inovatiile lor, care nu sunt putine la numar, despre cum se inscrie muzica romaneasca in circuitul mondial.


Auditie placuta!
Si daca stie cineva cum s-ar putea salva fisierele audio din emisiune, sa-mi spuna si mie:))