Cu ochii carpiti de somn, ma tarasc dimineata la conferinta/prezentarea lui Suzuki, la Palatul Cantacuzino. Ma trezeste imediat, e volubil si simpatic de-ti vine sa il mananci pe paine, iar forta cu care sufla in cele 6, 7 blockflote pe care ni le arata nu permite genelor sa stea in alta pozitie decat cea de drepti. Raspunde la toate intrebarile, ne imparte foi cu exemple muzicale, liste de moduri de atac si de efecte posibile pe blockflote. Excelent. Probabil ca s-au profilat rapid vreo 10 concerte pentru Suzuki in mintile auditorilor, in majoritate compozitori.
La ora 5, concert TAFEAl (despre care am scris pe larg aici cat sunt de bune). Tafeal nu este un nume de haiduc, nici de hangiu, nici de pacalici, nici de zburator, desi are rezonante (voite) neaose. Este vorba de o formula chimica in care trei elemente total diferite (Tantalul, Fierul si Aluminiul) se combina creand un rezultat muzical, in cazul nostru. Un rezultat omogen dar variat, profesionist dar proaspat, o pendulare stranie intre muzici scrise (Fueter, Gysin, Aloe,subsemnata), muzici orale (romanesti) si muzici virtuale (improvizatii), o poveste in trei acte care a cucerit intregul auditoriu. TAFEAL nu mai cantasera pe la noi decat la Sibiu, asa ca au fost acum descoperite de publicul bucurestean - si de cel international din sala. Vraja sonora, forta hipnotica, prezenta scenica extrem de sugestiva si de sensibila (mai ales Irina Ungureanu, voce - nu pot sa spun "soprana" pentru ca e mult prea versatila vocea ei, de la delicatete cristalina la visceralitate). Un ansamblu care va avea o cariera lunga si extrem de plina de succes.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu