Privind retrospectiv ediţia de debut a Festivalului InnerSound, mă gândesc cu plăcere la cele trei zile (28-30 august 2012) dedicate muzicii de către organizatorii săi, Diana Rotaru, Sabina Ulubeanu, Cătălin Creţu. Şi aceasta deoarece am găsit un echilibru între durata festivalului, numărul evenimentelor aferente fiecărei zile, conţinutul şi forma lor de manifestare. La modul general, impresiile sunt pozitive, iar speranţele în ediţia următoare, mari.
Ideea popularizării muzicii timpului prezent, alăturarea ei de muzici ale timpului trecut, interpretarea în spaţii mai mult sau mai puţin convenţionale, asimilarea cu creatorii ei şi interacţiunea cu aceştia mi s-au părut încercări reuşite de a situa publicul pe acelaşi nivel cu tendinţele componisticii şi artelor actuale (expoziţia de fotografie din cadrul InnerSound, deşi incognito, este un început).
Laura Buruiana - in spate, expozitia foto "InnerSpace"
Doza dintre „vechi” şi „nou”, dintre „tradiţional” şi „altceva” (antinomia nu-mi aparţine, ci am reţinut-o, venind din partea unui tânăr spectator al festivalului) a reuşit să capteze atenţia, creând potenţiali „melomani” pentru astfel de evenimente.
Inner Dust - spatiu audio-vizual interactiv pentru performer & public
(performer Luiza Neumayer)
Gândindu-mă în continuare la conţinutul concertelor din festival, am constatat impactul puternic pe care l-au avut manifestările multimedia asupra spectatorilor. Aceştia au avut ocazia să se familiarizeze cu instalaţia lui Cătălin Creţu concretizată în spectacolul Inner Dust împreună cu Mihaela Kavdanska, să îi înţeleagă „mecanismele” (softul folosit, muzica, efectele video şi mişcările dansatorului) interacţionând direct cu cel care le-a însufleţit. Compozitorul Henry Vega (Olanda) a prezentat la rândul său modalitatea prin care îşi creează sonorităţile pieselor, demonstrând utilitatea mijloacelor electronice şi a hazardului în muzica sa, lăsându-i pe curioşi să le testeze personal. A „convins” îndeosebi prin spectacolul Wormsongs (realizat în colaborare cu Anat Spiegel - voce şi Emmanuel Flores - live video) ale cărui incantaţii minimal repetitive şi proiecţii video halucinante au vrut să transmită ideea concilierii între tehnologia modernă şi spiritul muzicii ancestrale.
Anat Spiegel (Wormsongs)
Vocea a jucat un rol important în ansamblul festivalului, datorită interpreţilor invitaţi. Mă refer la Irina Ungureanu, Anat Spiegel şi Irinel Anghel (enumerate în ordinea apariţiei în concerte). Aria de John Cage şi Stripsody de Cathy Barberian au demonstrat prin complexitatea lor calităţile vocale şi cele actoriceşti ale sopranei Irina Ungureanu, interpretă în adevăratul sens al cuvântului (calităţi etalate şi în SerpenS, spectacolul multimedia semnat Diana Rotaru – muzică, Mihai Cucu – video, Lucian Martin - coregrafie). Vocea caldă şi pătrunzătoare a lui Anat Speigel a cucerit aplauzele publicului în spectacolul Wormsongs dar şi într-un scurt-metraj prezentat în seara de film, intitulat Soul Seek, regizat de Sjaron Minailo. Finalul festivalului i-a aparţinut lui Irinel Anghel cu spectacolul Why Not? - Renaisciencefiction Chess Game Concert, în care muzica electronică live, vocea şi coregrafia i s-au datorat, la fel ca şi atmosfera specială creată prin reguli noi de „joc” propuse spectatorilor.
Irinel Anghel
SeduCant: SerpenS
Întâlnirile în timp şi spaţiu, titlul concertelor care şi-au menţinut alura tradiţională, au adus în mijlocul publicului interpreţi valoroşi şi creaţii din diverse perioade ale istoriei muzicii. Prin succesiunile de piese scurte pentru instrumente solo, adecvate acusticii sălii din incinta Muzeului Ţăranului Român s-a realizat o pendulare între trecut şi prezent, înlăturându-se astfel ideea incompatibilităţii lor. Ana Chifu (flaut), Maria Chifu (fagot), Alexandru Tomescu (vioară), Irina Ungureanu (soprană), Tamara Dica (violă), Laura Buruiana (violoncel) au fost cei care au demonstrat valenţele instrumentelor atât în creaţii clasice, cât şi contemporane.
Intalniri in timp si spatiu
Alt eveniment bine primit de public a fost seara de film, o adevărată premieră. Scurt-metrajele au beneficiat de muzică live interpretată de instrumentişti în curtea Muzeului Ţăranului Român. Ideile regizorale au fost interesante, personale, diverse, trădând sfera de interes a fiecărui regizor în parte (Mirona Radu, Mihai Cucu, Emmanuel Flores, Oana Nechifor, Adriana Sandu, Alina Mihalache, Ana Niţă). Compozitorii au fost la aceeaşi înălţime, dovedind o intuiţie şi o adaptabilitate demne de oameni cu mai multă experienţă în domeniu. Felicitări deci Sabinei Ulubeanu, lui Darie Nemeş Bota, Dianei Gheorghiu, Corneliei Zambilă, Cristinei Uruc, lui Cristian Lolea şi Victor Colţea. Personal, le doresc cât mai multe evenimente similare care să-i motiveze să compună în continuare muzică de film.
Seara de film
Închei acest periplu prin ediţia întâi a Festivalului InnerSound cu încrederea că segmentele mai puţin reuşite s-au evidenţiat de unele singure şi că ele vor fi anticipate de acum încolo prin prisma experienţei organizatorice deja acumulate. Astfel, InnerSound are şanse mari să devină un punct de reper în calendarul evenimentelor din Bucureşti dedicate muzicii (şi artelor) contemporane.
Irina Niţu
Fotografii: Mihai Cucu, Alma Ghiulea, Ancuța Ianc
