Luni, 25 mai: dimineata, conferinta Joji Yuasa - despre muzica proprie si legaturile cu muzica traditionala japoneza. Yuasa este unul dintre cei mai importanti compozitori japonezi la ora actuala si, totodata, unul din cei doi compozitori aniversati anul acesta de SIMN, cu ocazia implinirii a 80 de ani (respectiv, 70, Harvey). Are o prezenta care impune, in acelasi timp, respect si liniste, asemanatoare cu aura leonina pe care o avea si Stefan Niculescu. Muzica sa mixeaza, intr-un mod ideal, tehnicile si cautarile occidentale ale secolului trecut cu sedimentele teatrului Noh si ale muzicii traditionale din Japonia. De altfel, intr-o prima perioada de creatie, Yuasa a scris serial (cam 10 ani), ulterior revenind la influentele originale (a studiat in copilarie cantul Noh). In conferinta sa ne-a vorbit despre diferentele de percepere a temporalitatii dintre cultura orientala si cea europeana si despre incercarea sa de a le combina intr-un discurs coerent. Atitudinea sa fata de actul creatiei, perceput ca un rit de tranzitie, ca o proiectie a propriei cosmologii, a propriei respiratii intr-un limbaj abstract, mi-a adus din nou aminte de fostul meu profesor, Niculescu, si de cat de rar intalnim astazi compozitori pentru care muzica sa insemne mai mult decat un joc de manipulare ludica sau intelectuala a auditoriului.
Combinatia timp occidental, vectorial si timp oriental, continuu, policron,am auzit-o in concertul-portret pe care Yuasa l-a avut in seara zilei de luni, la Ateneul Roman. Interpretii - cvartetul Excelsior, Mario Caroli, Toshiya Suzuki, Nanae Yoshimura - au fost, ca de obicei, la mare inaltime, impecabili, sensibili, transportati pe de-a-ntregul in muzica pe care o cantau. Dintre lucarile cantate, marturisesc ca le-am preferat pe acelea care nu erau atat sub influenta tehnicilor occidentale la moda in epoca in care au fost create (seralismul, atonalismul, modurile de 12 sunete etc) ci care respirau japonez: Cosmos Haptic III pentru koto si flaut dulce (aspiratia catre kuh - spatiul gol, cerul; mixtura extrem de reusita intre limbaj contemporan occidental - material, limbaj traditional japonez - gestica, limbaj occidental tonal - o cadenta majora infiltrata printre sonoritatile disonante care are un efect minunat de cald). Alta lucrare care mi-a atras atentia, Terms of Temporal Detailing, pentru flaut bas, cu sonoritati inspirate de shakuhachi (flautul vertical traditional, care de altfel a influentat enorm evolutia tehnicii flautistice din secolul XX). In rest, lucrarile dedicate coardelor au fost foarte profesionist scrise, cu multe sonoritati ce aminteau de muzica electronica - o alta mare influenta in evolutia timbrala a muzicii secolului XX - insa usor reci, usor cerebrale sau usor didactice (cvartetul de coarde Projection I, mult analizat in Conservator la clasele de compozitie pentru ca este o adevarata expozitie de "efecte" - ce se poate face cu un cvartet de coarde - insa in detrimentul expresiei si al suflului final al formei...).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu