Tot cu ochii carpiti de somn si cu un inceput iritant de raceala, am ajuns azi numai la un singur concert, recitalul de pian Sorin Petrescu la Palatul Cantacuzino. Dupa cum am mai spus, un pianist mult prea putin cunoscut pentru valoarea sa reala. Muzicalitate, sensibilitate, prezenta scenica, sunet asa cum trebuie,interes/deschidere pentru toate genurile muzicale . Un program destul de divers si o sala destul de plina - remarc cu mare bucurie ca, parca, la aceasta editie SIMN, sunt mai multi oameni in sala....parca nu ii cunosc pe toti :)) vorba Sabinei...sa speram ca o sa o tina tot asa. Revenind la recital: o piesa din tinerete a lui Gherghe Costinescu, un neoromantism incisiv, cu usoare nuante jazzistice; o foarte frumoasa piesa de Yuasa, Cosmos Haptic II, Transfigurations, spatiul cosmic sugerat de clopote de cristal rece si reverberatiile lor repetitive; o piesa ludica si foarte eficienta de Laura Manolache, Plecarea, in care pianistul a dialogat cu sine insusi pe un text urmuzian - de altfel, cred ca Sorin s-a simtit in elementul sau in aceasta piesa, el oricum mormaie tot timpul cand canta, transpus total in lumile pe care le creaza; 2 scurte piese din ciclul Macrocosmos de Crumb - delicate si straniu colorate, "pianul ca orchestra", preparat cu diverse materiale (cum ar fi, paharele de sticla trase pe corzi); Sonata a 2-a de Aurel Stroe, "Termodinamica" - asa cum arata numele, este inspirata de a doua lege a termodinamicii expuse de Prigogine (nu ma intrebati mai multe...).
Frumos.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Am fost si eu la concert, si mie mi-a placut foarte mult.
Trimiteți un comentariu