Daca tot este homo sapiens pasionat de ierarhizari, clasificari si topuri, acum, la sfarsit de festival, dupa o saptamana plina ochi de muzici noi,hai sa vedem ce ne-a placut si ce nu ne-a placut. Nu numai ca sa ne aflam in treaba ci ca sa vedem care a fost impresia generala si cam care este "gustul publicului", specialist sau mai putin specialist.
Asteptam raspunsurile voastre, sugestiile, plangerile sau impresiile placute - nu va jenati, chiar daca ati trecut doar pe la 2 concerte. Din motive diverse, eu o sa imi pastrez opinia pentru mai incolo.
1. Cine a fost solistul care v-a impresionat cel mai mult?
2. Care a fost ansamblul de muzica noua care vi s-a parut cel mai "profesionist"/"interesant"/"bine sudat"?
3. Dintre concertele festivalului, care v-a lasat cea mai placuta impresie (muzica +interpreti)?
4. Care piesa ati dori sa o mai reauziti? (sa zicem, "Premiul Publicului din partea Contemporania" :) )
5. Care compozitor v-a trezit curiozitatea?
Pentru cine a fost si la festivalurile anterioare:
6. Cum vi s-a parut SIMN 2009 per ansamblu, ce nota i-ati da de la 1 la 10?
7. Ce v-a placut la SIMN 2009 si ce nu v-a placut?
8. Ce asteptati de la editiile viitoare?
19 comentarii:
eu am chiulit la festival, am fost la 3 concerte, dintre care unu pe jumate.Am mai auzit juma de concert la radio.
Asa ca o sa raspund f generic:
m-a impresionat din toate punctele de vedere lucrarea lui Nemescu.
Originala, fiecare nota din suflet, forma nemaivazuta, solutii inedite.
am fost doar la 3 concerte,mi-a placut enorm prestatia japonezilor si unele piese de Yuasa
Mie mi-a placut Mario Caroli cel mai mult.Poate suna subiectiv din partea unei flautiste, dar este extraordinar.Mi-au placut si Suzuki, ansamblul Linea,Excelsior,Ionut Stefanescu, bineinteles, dar din pacate nu am apucat sa ascult chiar toate concertele din festival.Oricum, per total mi-a placut foarte mult!
Haideti,mai oameni, chiar atat de lene/greu va e? :P
Uite ca ma bag eu, desi nu trebuia, pt ca nu sunt foarte subiectiva (din diverse motive):
Interpret solist: intre mezelurile Caroli si motorul Suzuki. Tot Caroli zic si eu, ca Ana.
Ansamblu: Linea
Compozitor: ce sa spun, de astia mari stiam ca sunt buni (Yuasa, Crumb, Harvey etc), de astia mari si romani (Nemescu) idem,asa ca zic Nishimura / Misato Mochizuki /Maki Ishii.
Concert/show per total: din ce am vazut eu, Tafeal (stiu ca sunt subiectiva, dar imi place tare mult ce fac fetele alea).
Piesa: Maki Ishii sau Nishimura (pt cameral), Harvey Body Mandala (orchestra).
Festivalului i-as da o nota buna (iar sunt subiectiva), pt ca raportul calitate/umplutura mi s-a parut mult mai just ca in alte editii. Si nu a fost numai parerea mea.
Ce mi-a placut: vezi mai sus + pauzele :)) - de mult era obiceiul total nesanatos sa tii omul pe scaun 2 ore fara intrerupere, si asa se inghite greu muzica noua, daramite in cantitati masive. Mi-au placut conferintele (asta nu era idee noua), mi-a placut pasiunea pe care au avut-o si interpretii si publicul (ala putin care a fost, au existat oameni - Cornelia, Darie, Laura - care au fost la 99% din concerte! si chiar le-a placut!). Mi-a placut si atmosfera relaxata pe care noi romanii inca o avem, nu ne-am scortzoshit de tot.
Ce nu mi-a placut: faptul ca din cauza lipselor de fonduri a existat un aer destul de neprofi/amatoristic pe la unele concerte, nu mi-a placut atitudinea unor compozitori neaosi carora nu li s-a parut normal sa se respecte titlul festivalului (saptamana INTERNATIONALA a muzicii noi), publicul desi a fost ceva mai prezent (!) decat la editiile anterioare, tot nu a fost chiar de ajuns, au lipsit exact cei care trebuiau sa fie acolo (muzicienii romani si studentii romani - la compozitie sau interpretare).
Daca imi mai aduc aminte de ceva, mai scriu.
*LIPSEI de fonduri, scuzati-ma.
Si am uitat sa dau nota: 9
Pai. Conform ultimelor sondaje, PDL 30,4; PSD+PC 30,8 si in continua scadere; PRM 7,... Elena Basescu 3, 04
Glumeam :p
De ce vrei topuri, intotdeauna au ceva totalitar!
Interpret solo: CAROLI FOREVER
Aksamblu: TaFeAl
Compoz.: din cei pe care nu ii stiam: Misato Mochizuki (scuze dak e scris gresit).
Nu pot sa aleg la categoria compozitii. Mi se pare imposibil sa selectez.
Ce nu mi-a placut: nu ar fi stricat o publicitate de anvergura. E pacat. Ar fi trebuit ca televiziunile sa vuiasca la ce invitati au fost. Dar, asta e lumea in care traim. Ideea conferintelor a fost superba. Am invatat foarte mult din aceste intalniri.
Happy now?
Putem sa facem "zmeura de aur" acum?
pai chiar te rog :P la categoria "ce nu v-a placut"
Stiu ca e super lame ideea cu topul DAR, unu' la mana, eu sunt moarta dupa topuri :) si doi la mana, chiar vroiam sa vad cam pe unde e parerea/gustul oamenilor din sala. Si poate obtinem niste idei bune pt directorii viitori.
Prea bine, oameni buni! Dacă e pe-aşa, am scos de la naftalină programul festivalului (ca să mă leg la ochi cu justiţie oarbă, privindu-i în egală măsură toate paginile). Eu am chiulit în ultimele zile şi încă la nişte concerte pe care aş fi dorit să le văd, s-ar zice că nu am mai putut ajunge. Diana, şi mie îmi plac clasamentele, dar în acelaşi timp ştiu cât de nerealiste şi nedrepte pot fi atunci când nu reuşeşti să distingi un singur vârf de lance şi un număr de pari înconjurători. Prin urmare:
1. Bombă, dar nu am murit după niciun solist. Aş fi vrut să îl aud pe Caroli acompaniat mai mult şi mai puţin în solistica linişte psihanalitică a cărei magie mi s-a părut prea puţin magică. Aş fi vrut să-l aud pe Suzuki la alt instrument, mi se pare că are mult talent, dar nu înţelege blockflötele şi îşi selectează prea mult repertoriu care face instrumentul de râs. Nanae Yoshimura mi-a mai plăcut, dar m-a deranjat că era mai (spre) tehnică decât aş fi dorit. Mă tem că însă am enumerat toţi soliştii invitaţi în calitate de solişti.
2. Excelsior mi-au plăcut la portretul Yuasa, dar mai mult mi-au plăcut Linea (darabana pe capacul pianului şi apoi Vocile de balene, yum-yum, uite cât de bine i-a şezut lui Caroli în companie cu franţuzoii). Şi cel mai mult mi-au plăcut TaFeAl, la care am privit cu ochii căscaţi binişor, deşi până în ziua de astăzi nu m-am lămurit care a fost ordinea pieselor în concert.
3. Prin urmare, TaFeAl again, muzicile pe care le-au înlănţuit s-au potrivit mai bine decât în cazul oricărui alt concert din Săptămână (în toate celelalte am întâlnit rupturi nasoale între piese, şi nu cred că erau rupturi pontoase, iar stilistice, cu atât mai puţin). Concertul lor a avut o atmosferă imensă, până şi în pauză am simţit-o.
4. Reangajati aceiaşi interpreţi şi puneţi de oricare dintre următoarele (în ordine cronologică): Balene, Projection pentru 4 (Yuasa), Orologiul (Sciarrino) şi, biensûr, cam orice bucăţică din potpuriul TaFeAl
5. Poate Sciarrino, îmi tot făcusem curaj să aud, dar nu reuşisem decât să adun câteva partituri de dânsul. N-aş fi crezut că am să dau răspunsul ăsta.
6–8. Drăguţă, am mai vrut să vin în 2007, dar n-am izbutit.
In sfarsit! multumim mult Cristi pentru comentariu. Si pentru ca imi redai speranta ca citeste cineva blogul asta :)).
Am totusi o precizare de facut, cu riscul de a te supara rau pe mine si a ma trage de codite si de turul pantalonilor: remarca facuta in legatura cu Suzuki mi se pare...cel putin aberanta..."isi face de ras instrumentul"? "nu isi intelege instrumentul"? serios? omul asta este, probabil, la ora actuala, cel mai bun blockflotist din Lume pe tipul asta de repertoriu, asa ca nu cred ca e cazul sa facem afirmatii de dragul de a ne da "interesanti". Blockflote-ul are un anumit tip de sunet, o anumita constructie, anumite posibilitati, pe care S le-a dus la maximum, mai departe e o problema de preferinte proprii/cum folosesti paleta respectiva. Cat despre piese, e o chestiune de gust, bineinteles, mie uneia mi-a placut cred ca cel mai mult programul lui, asta se vede si pt ca am votat o piesa la "Premiu'".
Nu am inteles exact nici cum e cu Yoshimura cu tehnica, daca as fi stat cativa ani intr-o cultura complet diferita de a mea si as fi inteles tipul de interpretare la un instrument de rit, practic, foarte recent introdus in muzica "laica", probabil ca ti-as fi putut raspunde, dar asa...
Bitch mode off, multumim inca o data pt comentariu si ASTEPTAM si altele, ca altfel nu iese nici un top'shor.
Pana acuma se pare ca iese Caroli la interpretare si Nemescu la piesa (nu au scris pe blog dar am auzit opinii). In rest, mai bagati voturi.
Asta e tot ce poţi da pe bitch mode? :P Păi măi, nu mă sperie că mă zgâlţâi şi nu simt nevoia să-ţi accesez codiţele au turul pantalonilor.
Ce am spus despre nea Suzuki pot să mai repet o dată şi încă o dată. Bănuiesc că mi-e suficient de cunoscut instrumentul de vreme ce ştiam dinainte peste trei sferturi din toate efectele pe care le-a prezentat la conferinţă. Pe lângă asta, am tot înregistrat acel instrument şi îi cunosc comportamentul dinamic şi timbral în date destul de riguroase. Nu am putut distinge decât prea puţină delicateţe în dinamica, articulaţia şi agogica lui Suzuki. Când avea o creştere, în loc să se zgârcească, să întârzie climaxul, îl grăbea (şi de fiecare dată la fel, să nu-mi vorbeşti de un temperament de tip romantic, că mă voi urca pe pereţi precum Fred Astaire îndrăgostit). În ce priveşte dinamica, acel ssssu pe care-l făcea doar de dragul lui fortissimo în registrul grav (în ideea ca măcar atacul să fie fortissimo, dacă instrumentul oricum va continua în piano, căci altfel nu-i permite construcţia) mi s-a părut jenant; a recunoscut şi el că nu era trecut în partituri şi că era opţiunea lui. Foarte nefericită, după mine, şi orice partitură din care auzeam un ssssu era decapitată pentru mine. Noroc că la Orologiu nu avea aşa ceva notat! Foarte bun tehnic omul, excelent (nu am să fiu caţă să ajung să mă plâng că improvizaţiile lui în viteză erau cvasi-seriale, după nişte fixaţii „din degete“, oricum nu era supărător), dar de o simţire nu virilă (cum am fi tentaţi s-o numim), ci sterilă. Motivele citate argumentează prin ce consider că face Suzuki de râs blockflötele şi că nu îl înţelege. Şi să fie clar, eu nu de compoziţii mă iau, ci numai de interpretare. Cât de nenuanţat a putut să facă acel ditai (=lung) accelerando din Black Intention! Parcă trebuia să prindă un tren la cum s-a grăbit, am simţit doar 20% din tensiunea pe care ar fi putut-o degaja melodiuţa aia pentatonică devenită prilej de înnebunire. Şi sunt sigur că nu indicaţia din partitură era proastă. Numai Orologiul m-a mişcat, dar mă tem că doar pentru că era prea delicată scrierea însăşi nu a căzut şi el pradă preciziei tehnice.
Dragă Diana, ce fel de argument e „omul ăsta este, probabil la ora actuală, cel mai bun blockflötist din lume pe tipul ăsta de repertoriu“? Gândeşte-te că majoritatea instrumentiştilor încep cu repertoriu pe gustul lui Răzvan Manifestantul. Cum crezi că ar cânta Suzuki o piesucă barocă? Eu mă tem că oribil. Cu asta vreau să spun că nu numai compozitorul când compune, ci şi interpretul când interpretează trebuie să aibă în minte evoluţia instrumentului lui şi tehnicile cu care i s-au mascat handicapurile de-a lungul timpului. Evident, tehnicile interpretative, nu cele componistice. Cred că acolo ar fi aflat d-l Suzuki soluţii mai puţin găunoase decât ssssu & co.
(continuare) Într-adevăr, Yoshimura cântă pe un instrument care de foarte puţin timp a ajuns printre mireni – sunt de acord cu ce spui. Un motiv în plus să nu-l trateze ca pe o ţiteră (instrument cât se poate de laic) mai mare, ci ca pe un koto! Cu cât un instrument a fost mai recent o unealtă a sacralităţii, cu atât trebuie să îl tratezi mai în serios. Când i-am auzit duoletele din Buson's Five Haiku, m-am lămurit că în prea mare procent kotoul este o provocare tehnică pentru ea, şi nu una spirituală. Dacă observi, amândurora le reproşez acelaşi lucru: punerea în umbră sau chiar în cui a simţirii, a conştiinţei spirituale. Asta este temerea mea cea mai mare în ce priveşte interpreţii extrem-orientali. Totuşi, când am auzit Projection cu cvartetul Excelsior, am ştiut că omuleţii ăia îşi înţeleg mai bine aura interpretativă decât cei doi solişti japonezi invitaţi. Nu ştiu dacă i-a salvat faptul că erau mai mulţi pe scenă. E important că am adus patru interpreţi japonezi aproape de inima mea, căci cu greu am „racolat“ în 2007 o violoncelistă coreeană şi lista nu e cu mult mai generoasă. Ca s-o spun pe şleau, mi se pare că pentru majoritatea interpreţilor din partea asta de lume, însăşi interpretarea „cu simţământ“ e tratată şi imitată de la europizi ca o provocare tehnică.
Nu comentez foarte mult ca trebuie sa ma intorc la treaba, nu sunt in continuare de acord cu tine dar asta e problema mea :). Nu am inteles care este problema ta, de exemplu, cu: ssssu in grav - pai...daca compozitorul, care nu cunoaste instrumentul respectiv sau il cunoaste prea putin sau pur si simplu face o greseala, pune sfz in grav, instrumentisul baga VOCE. Acelasi lucru si la flaut (mai ales bas) etc. NU e nici o rusine si nu anuleaza in nici un fel valoarea nici a partiturii (care totusi inseamna ceva mai mult decat cunoasterea impecabila a tehnicilor, inseamna dezvoltare a materialului, stare, emotie etc) si MAI ALES nu anuleaza valoarea interpretului, care nu a facut decat sa sprijine acea partitura.
2.nu stiu cum canta Suzuki repertoriu baroc si NU ma intereseaza, am spus ca e "cel mai mare pe tipul de repertoriu contemporan" - cel mai mare nefifnd aici o sintagma gaunoasa ci sprijinita de recunoasterea masiva internationala, de exemplu, nah, de Sciarrino care l-a lasat sa-i adapteze toate piesele de flaut pt blockflote, nu cred ca il considera un ciumeg, aia care i-au scris piese si asa mai departe. Cunosc/am auzit destul interpreti care sunt geniali in muzica contemporana si mediocri in alt tip de muzica si INVERS, asa ca una nu anuleaza pe cealalta. Se cheama "specializare", lucru cu care eu una sunt cu totul de acord. Asa cum, nici eu nu as putea sa scriu muzica tonala BINE in momentul de fata, si in nici un caz muzica pop, rock sau altceva. Face omu' ce stie dar face bine (ma rog, in cazul meu nu se aplica, dar intelegi ce vreau sa spun :)
3. in mod surprinzator, sunt de acord cu ceva cu tine :))), si anume raceala si oarecarea stanjeneala a orientalolor de a interpreta muzica si mai ales tipul de emotie muzicala european/american. Motivul pt care mie mi-a placut Suzuki a fost, insa, TOCMAI pt ca depasea aceasta granita, sau poate transmitea energia lui de japonez pe canalele bune - mai ales ca a cantat mai mult repertoriu de la el acasa, iar italienii erau f epurati asa ca nu conta f mult. Pe Yoshimura am ascultat-o de mai multe ori in viata mea si de fiecare data am simtit sacrul in interpretare, cam orice canta (muz de cult sau avioane contemporane). Culmea, cei mai reci mi s-au parut cei din cvartet, care in ciuda performantelor extraordinare tehnice pareau sa fie in globul lor de cristal pe scena dpdv al transmiterii de energie. In concertul cu Yuasa era o diferenta destul de mare cand apareau pe scena Caroli sau Suzuki (care nu a prea stat in Japonia ci mai mult pe afara) din acest punct de vedere.
Gata, la munca, nu la-ntins mana.
Comentati, comentati, comentati.
Păi înţeleg că toate cele pomenite sunt probleme de preferinţă (nu vreau să zic gust, ca să nu pară că mă refer la vreun fâs axiologic). La nesuferitul nostru sfz în registru jos, eu prefer, de pildă, soluţia flautului jazz: atacul pe flajeolet (overblowing, că tot se aude tare) şi, evident, continuarea pe înălţime. Ma bucur că am perceput exact pe dos fervoarea muzicală a ochilor oblici, coexistenţa părerilor noastre arată cât de mare e de fapt grădina Creatorului. Şi o ultimă completare, nu reuşesc să mă abţin: la portretul Yuasa, Caroli mi s-a părut frustrant de distant, iar Interprenetarea (să-mi fie iertat) m-a dus mai curând cu gândul la acea imagine din filme în care băieţii care trag de fiare împreună mai apoi se masturbează împreună.
Comentăm, comentăm, comentăm.
"Interprenetarea (să-mi fie iertat) m-a dus mai curând cu gândul la acea imagine din filme în care băieţii care trag de fiare împreună mai apoi se masturbează împreună."
...are vreun sens afirmatia asta sau e doar un nerv dupa cateva beri?...
In orice caz, hai sa pastram totusi un anumit nivel al exprimarii pe blogul asta destinat "artistilor sau amatorilor de arta", oricat de colocvial ar fi el...
Dragă Diana, dar ce e cu cenzura asta? Au nu ştii că, de exemplu, subiectul vizat de cenzură este unul preferat în discuţiile dintre criticii de artă şi dintre filosofi? Berea nu mă place şi sentimentul e reciproc, nu ai să mă vezi niciodată spunând sua veritas. În măsura în care comentariul meu e o aluzie sexuală, titlul lucrării însuşi poate fi citit la fel de aluziv, în fond el mi-a dat aripi/nas. Trecând peste faptul că pe scenă am văzut doi bărbaţi, pe Interpenetration l-am citit ca pe o confruntare între două obiecte falice (na, două flaute, ca să mergem la versiunea iniţială a piesei) în care pe rând unul era maestrul pederast şi celălalt învăţăcelul, o interschimbare a poziţiei de erast cu cea de eromen. Aşa mi-am şi explicat eu titlul în raport cu muzica (în fiecare moment, un flaut era supus faţă de celălalt, dar urmărea să-l răstoarne din poziţie). Comentariul pe care mi-l scuzai cu bere a fost un mod înţepător şi succint de a evoca o situaţie pe care am explicat-o acum mai pe lung.
Crede-mă, nu aş fi apelat la un quasi-tabu doar de dragul glumei – (se pare că) am vorbit serios.
Urmatoarele comentarii care nu au nici o legatura cu subiectul postarii si care nu isi justifica existenta (aka, sunt aberatii) vor fi sterse. Nu este o amenintare, ci o precizare.
Prin „următoarele“ să înţeleg „cele care urmează în stilul acelui comentariu al lui Cristi“ sau „cele care urmează după acest comentariu al Dianei“? Dacă acum aş scrie comentariul care te-a ofensat, ar trece drept aberaţie? Am încercat mai sus să-ţi explic că era aberant doar în aparenţă şi am explicat şi cum anume. Nu se pune (nu contează)? Stabilim nişte tabuuri lingvistice şi atât, cum e „piu“ la televizor?
1.solistul : Mario Caroli si Nanae Yoshimura (cotoista)
2.ansamblu: Linea si Tafeal
3. Dintre concertele festivalului, care v-a lasat cea mai placuta impresie (muzica +interpreti)?.R : hmm...e greu aici : mi-a placut mult si portretul Joju Yuasa;
4. Care piesa ati dori sa o mai reauziti? (sa zicem, "Premiul Publicului din partea Contemporania" .R : Vox balene again plss:p. rom:O.Nemescu : A=1 for midday
5. Care compozitor v-a trezit curiozitatea?
R: Yuasa
Pentru cine a fost si la festivalurile anterioare:
6. Cum vi s-a parut SIMN 2009 per ansamblu, ce nota i-ati da de la 1 la 10?
R : am fost si anul trecut. As da 9 (am chiulit insa ultima sambata), din punctul meu de vedere a urcat pe scara valorica in raport cu 2008.
7. Ce v-a placut la SIMN 2009 si ce nu v-a placut?
R : mi-a placut adugarea influentei extra-europene - Japonia. anumite interpretari superbe : Caroli, Linea, Tafeal, ideea conferintelor si chiar a unui concert dedicat tinerilor compoztiori.
nu mi-a placut oboseala acumulata in urma Festivalului :) scoala + aproape toate concertele audiate + conferinte ...cam mult, insa ca niciodata muzica nu te obosea incat sa nu mai vrei a 2a zi, ba din contra ... ii simt lipsa acum.
8. Ce asteptati de la editiile viitoare?
R : pai ce poti sa-ti doresti de la un F de muz noua : interpreti buni, compozitii adecvate si de ce nu legaturi cu mai multe centre externe Europei, Americii .. ar fi interesant de evidentiat "Muzica lumii".
Multumim organizatorilor - a iesit foarte bine.
Pana acuma:
1. solist Mario Caroli (pe buna dreptate, as zice eu).
2. Ansamblu - la egalitate Linea cu Tafeal
3. Concert: Tafeal
4. Piesa - la egalitate Nemescu cu Crumb Vox Balaenae
5. Compozitor - Misato Mochizuki
6. nota festivalului:9
Cum facem, ramane asa, sau mai votati?
Premiile Contemporania, oameni buni :P nu o sa dam bani, dar o sa dam iubiire,calduuura si - mai ales - o sa venim la concerte!
Trimiteți un comentariu