Un interviu absolut remarcabil
Si un citat din final:
Ce-aş mai putea spune despre Enescu? Faptul că rămâne, pentru generaţia mea, un liman de seninătate, de omogenitate, de armonizare lăuntrică, în ciuda tuturor dramelor, tensiunilor extraordinar de puternice ale unui Oedip, ale simfoniilor sale, ale lucrărilor de la sfârşit... Deci e un model de echilibru, care stăpâneşte mase mari, aparent dezechilibrate, dar care, totuşi, prin acest continuum al conştiinţei componistice, devin netede, cum spuneam înainte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
"Un compozitor fără eşecuri mi se pare un compozitor suspect de mediocritate." - ha! genial - si corect.
Extraordinar interviul, ce cap analitic avea omul asta, ce cultura si ce intuitie extraordinara (dublate de o modestie cam disproportionata...)si il mai si dadea talentul afara din casa. Si comparatia intre Enescu/Stroe, temporalitatea de tip Bergson/Bachelard <3
Trimiteți un comentariu