Shakespeare & zombies

Care este legatura intre conu' Will si partenerii de dans ai lui Michael Jackson? Nu stiti? Nu banuiti? Pai mergeti la Opera din Bucuresti, la "Macbeth"-ul lui Petrica Ionescu.

OK, Verdi nu intra in categoria de "creatori contemporani" in care se presupune ca ne incadram in blogul asta. Totusi, avand in vedere ca avem de a face cu o reinterpretare postmoderna a lui Verdi&Shakespeare, cred ca imi pot permite o mica exorcizare personala, de care am mare nevoie.

Nu m-am dus prea des la Opera in Bucuresti, pentru ca...in urma unor traume avute am decis ca e mai intelept sa ma uit la inregistrari din alte parti ale globului. Si bine am facut. Insa in seara de 8 februarie 2009, m-am lasat convinsa de niste prieteni sa merg la acest "spectacol". Care, culmea, am vazut pe net ca are cronici bune. Sper ca la premiera s-a servit vin direct din butoi, ca altfel nu imi explic reactiile pozitive (?!) pe care le-a avut aceasta montare.

Probabil ca singura parte buna a experientei a fost Marius Manea (sper ca nu gresesc numele), tenorul ("McDuff") care a demonstrat ca, pe langa o voce buna (!) are si prezenta scenica necesara acestui gen muzical. In rest: daca ati vazut afisul pentru "Macbeth" stiti la ce sa va asteptati: nu, nu arata asa soprana. Ati vrea voi. Ma refeream la prostul-gust al spectacolului, la kitsch-ul nejustificat (sau, poate, ne-dus pana la capat), la penibilul transformarii tragediei shakespeariene intr-o mahala derizorie, in care Lady Macbeth (Madeleine Pascu) este un fel de Chirita-meets-Cruella-De Vil mai isterica - si care a dat niste falsuri ingrozitor de jenante - si in care Macbeth insusi (Eugen Secobeanu, care nu a cantat rau) este o copie palida a contelui Dracula. Scenografia (semnata de Catalin I. Arbore) este un amalgam grotesc de stiluri si elemente care se bat cap in cap; costumele (mai ales cele alese pentru vrajitoare) par a fi facute pentru o serbare scolara; ideea de a sugera o lume "stramba" nu a reusit decat sa sperie spectatorii mai slabi de inima ca o sa cada decorul in capul cantaretilor (poate ca nu ar fi fost mare paguba). Coroana a fost, din motive necunoscute mie, patrata. oare un lider trebuie sa aiba capul patrat?sau scaun la cap? astept explicatii...Si da, au aparut zombies pe scena. Spectrele care ii apar lui Macbeth in delirul sau vinovat. Zombies, plini de sange, cu pantalonii rupti in fund si limba scoasa in coltul gurii. Nu glumesc.

Orchestra nu a dezamagit nici de asta data. "Canta-te-ar orchestra operei din Bucuresti" va fi, preconizez, ultimul racnet in materie de injuraturi intre compozitori. Combinatiile eterofonice* dintre membrii orchestrei si membrii corului au fost delicioase.

Ma gandesc cu groaza ca "adaptare moderna" va insemna, in ochii multora dintre spectatori- niste bieti inocenti, de altfel - un stil aberant si de evitat. Cam cum se intampla si cu concertele de muzica "noua": se intampla sa calci la unul foarte prost - cum sunt multe - si iti juri sa nu mai calci pe acolo. Nu este drept. Dar este, se pare, inevitabil.

(*Eterofonie = cantarea aceleiasi melodii in variante diferite, simultan - cum e cantarea "cu ecou" in muzica traditionala romaneasca)

EDIT: Mi-am adus aminte ca in prima pauza mi-am luat o bere de la bufet si parca a fost mai bun spectacolul dupa. Recomand, in caz de urgenta, sa imi urmati exemplul.