vineri, 10 aprilie 2009

Concursul studentesc de compozitie Stefan Niculescu

Am stat foarte mult pe ganduri daca sa scriu sau nu ceva pe blog despre asta.
Cu riscul de a primi multe rosii in cap (cu grija , va rog, le prind si-mi fac salata! ), am decis sa scriu putin. Foarte putin.
Si anume sa imi exprim stupoarea.
Am fost foarte neplacut impresionata de:
Lucrari
Calitatea interpretarii. Cu mici exceptii. (Am inteles ca s-a studiat extrem de putin. Hello, in ce hal s-a ajuns? cum poti sa te prezinti pe scena cu o singura citire a piesei inainte? unde e demnitatea ta ca interpret?)
Lucrari.
Lucrari.
LUCRARI.

Care erau mai sensibile, excelau prin dezlanare.
Care erau ok construite, excelau prin lipsa de expresie.
Daca eram in locul organizatorilor, acordam un premiul 3 si doua mentiuni. Si asta pt ca suntem in postul Pastelui.


Dragii mei tineri colegi:
Trezirea!! Vreau sa-mi fie frica de voi! Vreau sa simt ca sunteti foarte buni, foarte dedicati! Sa va simt innebuniti dupa a compune, sa va simt infrigurarea, sa va simt preocuparea.
Vreau de la voi MULT curaj, un strop de nebunie. Pe unii dintre cei care ati participat la concurs va cunosc. Sunteti persoane extrem de inteligente, oameni de calitate. va apreciez sincer, imi face mare placere sa stau de vorba cu voi. Nu intelegeti gresit, nu ma erijez in autoritatea suprema, si nu vreau sa incep cu "pe vremea mea" , mai ales ca pentru majoritatea a fost o surpriza sa aflati cati ani am de fapt:))
Dar vreau sa va simt coeziunea ca generatie, sa iesiti in fata frumos, cu compozitii valoroase, nu mai vreau sa aud scuze ca n-am avut timp, ca n-am gasit interpret... Fiti mai exigenti cu voi insiva si mai sinceri, stiu ca sunt probleme reale, am trecut si trec si eu prin ele, insa in momentul in care iesi pe scena cu o piesa noua, ala e un moment sacru! Pastrand evident proportiile, e ca si cum se ofera Sfanta Impartasanie.
Care nu poate fi oricum!


Diana, te rog eu sa nu te superi ca am scris chestia asta.
Si te rog frumos cand dai de net sa o dai mai departe, ca tu ii cunosti mai bine.
Asa ca, dragii mei, nu uitati ca eu va iubesc si vreau doar sa aud compozitii frumoase, care sa ma emotioneze, sa ma faca sa uit de mine, sa-mi produca bucurie.

Un comentariu:

Cristian Vararu spunea...

Haha, bine ca mi-am retras lucrarea din concurs in ultimul moment. In felul asta, putem vorbi de ea ca de draga mea Elena din Troia. Pot spune doar ca mi-am retras lucrarea din doua motive:
1) LUCRAREA. Mai aveam de lucru la niste pasaje de trecere intre miscari, in contextul in care toate o tineau intr-un mare attacca.
2) INTERPRETII. Mi-am spus ca nu are rost sa dau compozitia mea ciufuta pentru trombon alto ca sa fie schilodita interpretativ (si eventual prost inteleasa) intr-un interval de maxim o saptamana.
Dupa razboi viteazul Vararu se-arata? Macar m-am bucurat ca am citit randurile cuiva care s-a poticnit de aceleasi doua probleme (cele numerotate mai sus sau si mai sus).
Sabina Ulubeanu, cand voi fi multumit de chestia mea si o voi da undeva spre cantare si voi fi multumit si de cum se canta, promit ca vei fi prima anuntata! Asta, ca sa nu fiu vulpoi predicator.
Astept cu interes alte reactii, banuiesc ca mult mai "din carne" decat a mea.