Sunet si imagine in secolul XXI

Muzeul National "George Enescu" gazduieste un concert de muzica electronică cu acompaniament video joi, 26 martie 2015, ora 18:00. Concertul va avea loc in superba Aula a Palatului Cantacuzino, iar intrarea va fi libera. 

Dupa concert sunteti invitati la o o dezbatere publică pe tema "Noul sincretism în muzica românească".

Moderator: Despina Petecel Theodoru, muzicolog.

Organizatorul evenimentului: compozitoarea Maia Ciobanu

Muzică acompaniată video / Sunet şi Imagine în secolul XXI

Patru autori, patru generaţii, patru viziuni asupra lumii

PROGRAM

CĂTĂLIN CREŢU - Lüneburg soundscape; The dark side of the XII.  

CONSTANTIN BASICA - Deadline

MAIA CIOBANU - Das ist nicht ein Streichquartett

CORNELIU DAN GEORGESCU  - Geometrie der Stille (p.a.a.)

Cătălin Creţu, Constantin Basica, Maia Ciobanu, Corneliu Dan Georgescu  sunt compozitorii pe care-i propunem spre ascultare-vizionare în această seară.  Personalitatea distinctă a fiecăruia este uşor de remarcat, precum şi interesul  faţă de zona de creaţie de tip multimedia.  Fuzionarea sonorului cu  vizualul proiectează sensibilitatea spectatorului-ascultător într-o lume care comunică pluridimensional; e un câmp de desfăşurare incitant, fertil, un univers pe care fiecare dintre cei patru îl construieşte altfel.

Una din trăsăturile comune celor patru compozitori este curajul de a se implica în organizarea vizualului vizavi de  sunet, în modelarea comunicării pe mai multe paliere, incluzând nu de puţine ori verbul. Vizibilă este şi tendinţa de a compune o operă de autor în care creatorul este nu numai compozitor, ci şi regizor, operator, scenarist, editor de imagine, actor. Vom vedea că această extensie a imaginaţiei artistice a fost resimţită  ca o necesitate  atât  de expresie,  cât şi de comunicare.

The  dark side of the XII  şi  Luneburg soundscape  sunt  creaţii electroacustice realizate CĂTĂLIN CREŢU  cu ajutorul unor medii de programare; videoclipurile care însoţesc traiectul muzical au fost "compuse" urmărind concepte specific muzicale, precum polifonia sau omofonia; dacă în prima piesă apar  simultaneităţi şi suprapuneri de clipuri, în cea de-a doua,  componenta  video a fost realizată  în Normandia şi ataşată ulterior lucrării.

CONSTANTIN  BASICA  își prezintă lucrarea astfel:  “Deadline înfăţişează  experienţa propriu-zisă  a  compunerii sale, pe care o retrăiesc de fiecare dată când scriu o nouă piesă.  Compunerea piesei a pornit de la ideea narativă, care a fost gândită ca un schelet pentru  construcţia muzicii şi filmului: două  medii care se influenţează reciproc şi comunică prin elemente comune, cooperând atât pe planul tematic, cât şi pe cel temporal.”

Das ist nicht ein Streichquartett  de  MAIA  CIOBANU  este un demers multimedia creat în doi  paşi. Primul pas a constat în realizarea şi finalizarea muzicii peste care, în al doilea pas,  au fost suprapuse imaginile video cu rol (cel puţin iniţial) de acompaniament şi comentariu. Există - la nivel vizual - anumite teme-idei cu propria lor evoluţie: mâinile care făuresc catedralele sonorului, a căror graţie compun o  muzică virtuală în perfectă coerenţă cu cea pe care o auzim; mesajul transcendent care adună în aceeaşi albie verbul,

imaginea, muzica, mişcarea; binomul etern - efemer. 

În Geometrie der Stille  (Geometria liniştii) de CORNELIU DAN GEORGESCU  filmul este considerat un fel de prelungire a actului componistic în care  „personajele vizuale”  –  culori și forme  –  se confruntă cu ”personajele auditive”  –  sunete și motive.  Prin includerea  unor noi planuri într-o compoziție muzicală,  filmul permite  muzicianului  să compună abstract, cu sunete şi imagini. "Geometria înseamnă măsurare, perceperea proporțiilor, cunoaștere. Dar  - putem măsura universul, îl putem cunoaște într-adevăr, putem înțelege armonia, liniștea lui? Aceasta ar fi o formulare posibilă a ideii filmului de față." - explică autorul.

Fiecare epocă şi-a exersat capacitatea de a uni artele sub aceeaşi cupolă, aşa au apărut opera, baletul, teatrul, filmul. Secolul nostru tentează la rândul său multiple variante ale sincretismului şi pare deschis oricăror experienţe.

Maia Ciobanu