Meridian 2011: impresii fugitive

S-a incheiat inca o editie a festivalului “Meridian – Zilele SNR-SIMC”. Cu bune si cu rele, a fost un eveniment important si ii dorim sa infrunte mai departe situatia financiara extrem de defavorabila si sa continue sa promoveze muzica noua romaneasca si internationala. In calitate de compozitor cantat, m-am simtit si mandra, si bucuroasa sa particip activ in acest festival, ca sa nu mai pun la socoteala faptul ca am avut niste interpreti exceptionali. In calitate de spectator, mi-a parut rau ca nu am ajuns la toate concertele, din lipsa de timp, insa voi incerca sa schitez un foarte scurt inventar al impresiilor mele.

 PRO:

 -Concerte variate si repartizate intr-un mod echilibrat – unul sau doua pe seara. Mi se pare extrem de potrivit pentru un festival care dureaza o saptamana si are un buget si foarte restrans.

-Fuzionarea cu alte arte, un trend sincretic care prinde din ce in ce mai mult si la public, si la muzicienii implicati. Anul acesta a fost vorba de trei evenimente: micro-spectacolul KALON, pe muzica Maiei Ciobanu (fiind vorba de fapt despre concertul sau de percutie si mediu electroacustic) si coregrafia impresionanta a Loredanei Nicola. Scurt dar dens si impresionant, KALON a implicat un grup de 5 dansatoare tinere foarte expresive care au interactionat cu o scenografie minimala dar foarte eficienta.

Un al doilea caz a fost colaborarea intre ansamblul Traiect (condus de Sorin Lerescu) si ansamblul Inter-Art (condus de Mihaela Vosganian) – mai precis, a fost vorba despre doua lucrari interpretate coregrafic (Mihaela Vosganian – dramatica “Sempre un altra ciaccona” pentru vioara si banda si Sorin Lerescu – hieratica “Phonologos III” pentru orga), doua momente interesante care i-au adus in prim plan pe talentatii dansatori Alina Lazar si Emil Rengle, precum si pe dansatoarea si coregrafa Liliana Iorgulescu, un nume de referinta pe scena artelor contemporane.

Al treilea moment spectacular l-a constituit non-spectacolul duo-ului Irinel Anghel – Sorin Romanescu, “Meeting on the Moon”, un eveniment care face parte din seria “Guitar Hands on a Singing Body”(concept vizual, Raluca Ghideanu). Recunosc ca acesta din urma m-a impresionat cel mai mult, in ciuda unor lungimi in partea mediana, a fost un moment care a reusit sa realizeze ce si-a propus si anume, sa ne transporte intr-o alta dimensiune. O mentiune speciala merita si foarte simpaticul robotel cantator Dorothy.

-Lucrari bune si foarte bune din care voi selecta cateva, din amintire: mi-a placut lucrarea pentru flaut solo “...e nel tempo si disperdre” de Paolo Rotili, interpretata exceptional de Ana Chifu, o lucrare ce pune la incercare atat virtuozitatea, cat si inteligenta interpretului, desi (cam prea) tributara stilului lui Salvatore Sciarrino.

M-a impresionat talentul ucraineanului Volodymyr Runchak din piesa pentru pian “Homo Ludens” (interpretata cu aplomb de Marianna Humetska), foarte “simtita” si simpatica. M-a reimpresionat minunata “Echos 2” pentru vioara si sintetizator de Stefan Niculescu, o lucrare de o forta incredibila, prezentata de aceasta data intr-un vesmant eterofonic de catre Marius Lacraru (in concertul ansamblului Archaeus). M-a socat eficienta cu care un (aparent) simplu ostinato poate crea un univers incredibil – in “Trommelbass” de Myriam Marbe (pentru trio de coarde si percutie) si m-au uluit talentul si forta vizuala ale lui Dan Dediu in “Hyperkardia III. In memoriam Schnittke e Denisov” (care a scos sange din degetele foarte talentatilor membri ai ansamblului Profil, dar rezultatul a fost pe masura efortului).

 -Tiberiu Soare! un dirijor absolut exceptional, de o eficienta si mobilizare rara in situatii “de criza” si care, dupa cum a remarcat cineva, inca mai creste de la concert la concert – adica, nu am vazut tot!

CONTRA:

 -Prezenta, ca de obicei, jenant de mica a publicului – insa nu ma refer la publicul in general amator de arte noi sau de muzica noua, ci in mod special la cei care ar trebui sa fie direct interesati de contactul cu interpretii, in primul rand, si cu muzica colegilor/viitorilor lor colegi, in al doilea rand, adica de studentii de la compozitie. No comment.

 -Numarul mic de repetitii – evident, un rezultat al bugetului foarte, foarte redus, insa e o problema. De care nu vom scapa prea curand. Si care s-a simtit, pe alocuri. Trebuie neaparat sa scapam cumva de concerte incropite, de concerte facute pe fugareala si cu ochii pe ceas.

 -Din pacate, ca orice festival de pe lumea asta, si “Meridian”-ul a inclus compozitori care trebuia sa fie inclusi, e o regula nescrisa si, in fond, perfect justificabila, insa nu imi pot inchipui ca anumite criterii de valoare, care totusi cladesc o anumita reputatie pentru un astfel de eveniment, sunt structura pe care acesta continua sa existe, nu pot totusi sa primeze in alcatuirea programului. Ma jenez sa dau nume (ehem, antepenultima si penultima piesa din concertul “Traiect”, ehem).

 Doresc sa inchei prin a multumi si pe aceasta cale, minunatilor interpreti care sunt Irina Ungureanu, Ana Chifu, Maria Chifu, ansamblul Profil si Tiberiu Soare, precum si organizatorilor festivalului (in frunte cu Sorin Lerescu). Pentru tot.