Profesionalism si placere: placere de a canta, placere de a oferi, placerea de a cotrobai dupa sens si dupa expresivitate in structurile cateodata ermetice ale muzicii noi, placere dublata de respectul fata de compozitor si fata de public, respect concretizat in calitatea interpretarii. Ansamblul PROFIL, desi inca "tanar", are o coeziune si o valoare certa, incontestabila, aceasta datorita calitatii individuale a fiecarui dintre muzicienii care il alcatuiesc, datorita pasiunii si implicarii intemeietorului si directorului sau artistic, compozitorul Dan Dediu si, mai ales, dirijorului Tiberiu Soare - a carui inteligenta muzicala ascutita a inceput sa fie recunoscuta deja si pe plan international.
Nu e de mirare, deci, ca evenimentul din aceasta seara, concertul sustinut la Universitatea Nationala de Muzica, nu a dezamagit. M-a/ne-a bucurat faptul ca si muzica interpretata a fost la inaltime, cu unele exceptii (pe care nu le-am mentionat in cronica).
Profil abstract: Carmen Carneci, "exil secund" pentru septet. Muzica gestuala, un flux alcatuit din discontinuitati, "colorat" cu multa sensibilitate de sonoritati noi ale instrumentelor si de mici instrumente de percutie distribuite interpretilor.
Profil liric: Dan Dediu, "Latebre". Un trio in trei parti cladit pe un suvoi melodic de o cantabilitate rara in muzica noua, un cantus planus orientalizat, apoi liricizat, apoi transformat in pesrev ludic, energic. O muzica extrem de frumoasa, dar si plina de "vana", intrerupta din loc in loc de stranii interventii violente sau distorsionate, ce deschideau porti spre o noua dimensiune a discursului - incadrabil in "postmodernism". O premiera in Romania a unei lucrari pe care sper sa o reauzim cat de curand.
Videoclipul realizat de artistul video Mihai Cucu:
Profil ludic: Mihai Maniceanu, "Invitatie la vals", cvartet. Tot o directie postmoderna, mai pronuntata: distorsionarea foarte simpatica si bine facuta a unui vals de Chopin (mai precis, cel in do diez minor, op.64 nr.2). Pe de o parte, reinterpretarea unui gen perimat, anacronic, in viziunea omului modern, sarcastic, bascalios, insa si usor nostalgic; o revizuire a sarmului valsului. Pe de alta parte, exorcizarea de catre compozitorul Maniceanu a unor obsesii ale pianistului Maniceanu - care la final tranteste exasperat capacul pianului (spre disperarea, probabil, a recuziterului Salii Enescu).
Profil dramatic: Diana Simon, "Septet". O lucrare plina de forta si muzicalitate, in care omofoniile alterneaza cu obsesii repetitive pe terte mici, intr-un flux extrem de logic si bine scris ce curge spre un final neasteptat, o condensare a energiei intr-un solo de pian (interpretat chiar de compozitoare), o reverberatie, o purificare a materialului precedent. O lucrare ce demonstreaza o logica a devenirii muzicale foarte bine stapanita: fara a fi deloc previzibil, tot ceea ce se intampla este natural, decurge firesc din ce a fost.
Bravo compozitorilor, bravo Tibi Soare si bravo PROFIL: Ana Chifu (flaut), Cosmin Sperneac (oboi), Emil Visenescu (clarinet), Gabriel Sava (fagot), Florin Pane (trombon), Alexandru Sturzu (percutie), Adriana Maier (pian), Diana Mos (vioara), Marian Movileanu (viola), Eugen Bogdan Popa (violoncel), Dinu Petrache (contrabas) - i-am enumerat numai pe cei care au cantat in aceasta seara.
Si putin Chopin, asa, de incheiere:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu