Fum

Cronica realizata de Irina Nitu (muzicolog)

Atmosferă psihedelică în Dianei4, duminică, 20 ianuarie 2013. Aceasta a fost cea mai puternică senzaţie degajată de spectacolul multimedia intitulat Fum.

Desprinsă parcă din poemele lui E. E. Cummings, mireasa, Irinel Anghel, i-a interpretat acestuia câteva versuri, creând o punte de legătură între momentele muzicale ale concertului gândit de Diana Rotaru şi prezentat de Ansamblul SonoMania (Ana Chifu – flaut; Mihai Pintenaru – clarinet; Maria Chifu – fagot; Radu Vâlcu – chitară; Olga Podobinschi – pian). A fost vorba despre un repertoriu alcătuit din:

Erik Satie (1866-1925) – Gnossiene nr. 1 - pentru chitară solo & improvizaţii live
Charles Koechlin (1867-1950) – Sonata pentru fagot şi pian (p.2. Nocturne)
Doina Rotaru (n. 1951) – Tempio di fumo II (p.a.a.) – pentru ansamblu
André Jolivet (1905-1974) – Pastorales de Nöel (Les Mages) – pentru flaut, fagot, chitară
Diana Rotaru (n. 1981) – enter no silence (p.a.r.) – pentru voce şi ansamblu (pe un poem de E.E.Cummings)
Salvatore Sciarrino (n. 1947) – Canzona di ringraziamento – pentru flaut solo
Irinel Anghel (n. 1969) – Fragile (p.a.a.)– pentru voce, ansamblu şi electronics
Erik Satie – Gymnopédie nr.1 – pentru chitară solo & improvizaţii live

foto: Mihai Cucu

Muzica ambientală a lui Satie a flancat întregul eveniment, conferindu-i acestuia ceva din specificul muzicii lui (căci improvizaţiile anunţate au fost cam timide). Dorindu-şi să exploreze zone precum „Sunet-nesunet, sunet-iluzie, sunet-abur, sunet-fantasmă”[1], ansamblul s-a angajat în ilustrarea sonoră a unor piese destul de similare din punctul de vedere al expresivităţii lor. Ideea de fum, iluzie, paradox a fost însă bine conturată, efect datorat atât proiecţiilor video sugestive (realizate de Mihai Cucu), interpretării actoriceşti convingătoare a personajului-liant (mireasa, Irinel Anghel) cât şi caracterului muzicii propuse.

foto: Sabina Ulubeanu

Am remarcat îndeosebi Tempio di fumo de Doina Rotaru, creaţie pentru ansamblu ale cărei sonorităţi construite în jurul sunetelor-pilon, ornamentate, înzestrate cu o imponderabilitate cvasi-palpabilă justifică (din punctul meu de vedere) titlul spectacolului. (Alte piese precum Sonata lui Koechlin, Pastorales de Jolivet sau Canzona di ringraziamento de Sciarrino au lăsat să se întrevadă câteva lacune interpretative, remediabile probabil printr-un număr mai mare de repetiţii). Enter no silence de Diana Rotaru şi Fragile de Irinel Anghel au demonstrat lumi interioare puternice, care au rezonat  cu diverse frământări, fantome şi paradoxuri. Noroc că toate sunt efemere! Dincolo de stranietatea paletei expresive cu care şi-au încărcat compoziţiile, cele două creatoare au avut o contribuţie demnă de remarcat în realizarea atmosferei spectacolului.

Personal, unitar, cu evidente valenţe psihedelice, Fum a fost un eveniment inedit. Perfectibil, dar pregnant.

foto: Mihai Cucu

foto: Sabina Ulubeanu

---

[1] Diana Rotaru, vezi prezentarea concertului publicată la adresa https://www.facebook.com/events/350038921769586/, accesată duminică, 20 ianuarie, 2013.