...astfel s-a intitulat portretul componistic al lui Darie Nemes Bota, care a avut loc in data de 8 mai la Studioul de Opera al U.N.M.B. Alaturarea "sounds" si "noise" a fost facuta din modestie probabil, caci noi cei prezenti in sala nu am auzit "zgomot", ci "muzica" si inca muzica de foarta buna calitate. Noise-ul este de fapt atat de integrat in muzica noua, inca din secolul trecut, incat putini sunt cei care inca il mai resping sau declaseaza, iar cautarile timbrale nu trebuie etichetate drept moft ci drept mijloc extrem de puternic si sugestiv de expresie si de transmitere a mesajului, al ideii artistice.
Nascut in 1985 la Baia-Mare, Darie Nemes Bota (in prezent masterand al U.N.M.B.) s-a afirmat cu ocazia acestui concert ca un compozitor in toata regula, cu un stil deja identificabil si plin de forta. Daca talentul, inventivitatea si bogatia de idei sunt calitati obligatorii pentru un tanar compozitor pentru a se individualiza in oceanul de creatori si "creatori" de muzica ce inunda scenele muzicii noi in ziua de astazi, Darie le are pe toate din plin. Muzician si nu numai, dand dovada si de inventivitate vizuala si expresivitate actoriceasca (aflandu-se si in postura de recitator), tanarul artist a construit un "spectacol" extrem de coerent si unitar - o dorinta exprimata si in deschiderea concertului.
Lumea sa sonora este una a contemplatiei cosmice - o muzica foarte des statica sau non-evolutiva, un tip de "ambientalism" - nimic peiorativ in denumire -, o muzica de stare, o muzica ce transmite ceva. O muzica in general a non-tensiunii: chiar cresterile, acumularile au in general ceva implacabil in ele, o predeterminare, un parfum al muzicii ritualice, cu detasarea sa hipnotica. O singura piesa mi-a parut mai ancorata in visceralitate: Rouge a Blanc, pentru vioara, banda si proiectie video. Obsesiile cosmice au fost evidente si in alegerea proiectiilor vizuale (Ancient Song of Genesis, video si improvizatie la didjeridoo a compozitorului sau Algol Paradox). Din punct de vedere muzical sunt evidente influentele muzicilor traditionale arhaice- romanesti sau orientale. Au predominat invocatiile: Naha'Tin (pentru clarinet), o invocatie a ploii gestuala, aparent improvizatorica, Invocation of the Trembling Earth (pentru clarinet si percutie) sau lamento-ul Onmyounori (pentru flaut si percutie). Gustul pronuntat pentru culoare straniea fost evident in toate lucarile si, in particular, in Whispers, un joc de suieraturi insotit de proiectie vizuala; combinatia foarte eficienta si bine dozata de consonanta si disonanta, in Para Bellum pentru pian la 4 maini; atractia pentru bizar, chiar morbid si pentru "teatral",in lucrarile inspirate de Poe (videoclipul A dream mix sau Raven, pentru 5 instrumente, recitator, mediu electronic si proiectie video).
"Sa nu uiti, Darie", vorba descultului Zaharia Stancu, sa nu iti uiti entuziasmul si pasiunea de a construi lumi altfel.
Reusita concertului s-a datorat insa si interpretilor excelenti, tineri interpreti care, spre deosebire de majoritatea colegilor lor, nu se feresc de muzica noua si de traznaile pe care le mai inventeaza compozitorii, ba chiar canta mult, Bine si cu o placere contaminanta: clarinetistul Mihai Badita, percutionistul Sorin Rotaru, flautista Ana Chifu, pianistii Olga Podobinschi si Mihai Murariu (care este si compozitor), violonistii Daniel Mihai si Encica Manuel, nume deja cunoscute si apreciate si care isi vor castiga in curand renumele meritat si in afara cercului restrans U.N.M.B. Talent, coerenta muzicala, expresivitate, seriozitate si iata ca monstruletul muzicii noi reuseste sa isi arate farmecul si circumspectilor cu ajutorul unor talmaci adevarati.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu